Marea majoritate a banilor „recâştigaţi” de Iran după ridicarea sancţiunilor nu ajung la populaţie ci sunt destinaţi finanţării Hezbollah.

În oraşul sfânt Qom din Iran, pe 30 decembrie 2017, manifestanţii împotriva regimului de la Teheran au strigat: „Moarte Hezbollahului”. Ei au adăugat: „Nu-ţi e ruşine, Khamenei? Pleacă din Siria şi ai grijă de noi?”

Într-o ţară islamică ale cărei slogane oficiale sunt „Moarte Americii” şi „Moarte Israelului”, să vezi poporul iranian strigând „Moarte Hezbollahului” ţine de domeniul suprarealismului.

Cerând moartea Hezbollahului, manifestanţii iranieni nu protestau împotriva unei „creşteri a preţului la ouă”, aşa cum a încercat să acrediteze maşinăria de propagandă a ayatollahilor. Ei cereau ca liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei să înceteze costisitoarea sa politică imperialistă şi să cheltuiască banii iranieni pentru poporul iranian şi numai pentru poporul iranian.

Ironia sorţii, recuperarea celor 100 de miliarde de dolari în active îngheţate, după semnarea uimitorului „acord nuclear”, a reuşit mai bine decât sancţiunile să frângă solidaritatea dintre poporul iranian şi regimul ayatollahilor, se arată într-un amplu documentar realizat de Gatestone Institute.

În timpul grelei perioade a sancţiunilor, poporul iranian a fost solidar cu conducătorii săi. Dar încrederea s-a rupt când săracii au înţeles că nu vor primi nici măcar o fărâmă din banii „eliberaţi”.

Hezbollah ia pâinea de la gura poporului iranian? Răspunsul este da, fără îndoială. Hezbollah nu este altceva decât o costisitoare legiune străină iraniană, un instrument pentru războiul imperialist pe care şiiţii de la Teheran îl duc în Siria, în Irak, în Yemen şi împotriva Israelului.

Această armată şiită a fost creată în Liban de către liderul suprem iranian, ayatollahul Ruhollah Khomeini, în 1982, imediat după ce forţele israeliene au expulzat Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei din sudul Libanului.

Prin înregimentarea arabilor şiiţi din Libanul de sud, Khomeini dorea să le arate arabilor sunniţi din Orientul Mijlociu că Iranul lupta împotriva „entităţii sioniste” mai bine decât orice alt regim sunnit din regiune.

Aşadar, cât costă Iranul întreţinerea Hezbollah? Înainte de a spune o cifră, să amintim că Hezbollah nu este doar o armată numărând între 30.000 şi 50.000 de luptători, dotată cu un arsenal de 150.000 de rachete îndreptate spre Israel. Hezbollah este şi un sistem social, cu spitale, dispensare, birouri de ajutor social, întreprinderi de construcţii, şcoli religioase pentru băieţi şi fete, un conglomerat media (canale de televiziune, radio şi site-uri web), o reţea de telecomunicaţii private în Liban şi capacităţi de destabilizare informatică ale statelor şi companiilor. Cu alte cuvinte, Hezbollah este un stat în statul libanez şi autentic „naş” al comunităţii şiite libaneze.

Până în 2005, experţii estimau contribuţia Iranului pentru funcţionarea Hezbollah la circa 200 de milioane de dolari pe an. Matthew Levitt, specialist în Hezbollah, scria la vremea respectivă:

„Diplomaţi şi analişti occidentali din Liban au estimat că Hezbollah primea din Iran peste 200 de milioane de dolari pe an... Acest sprijin financiar este în bani, însă o parte importantă constă în ajutor material. Avioanele cargo iraniene care efectuează curse regulate între Teheran şi Damasc, livrează arme sofisticate Hezbollahului, de la rachete la arme uşoare. Aceste arme sunt descărcate în Siria şi transportate cu camioanele spre taberele Hezbollah din Valea Bekaa din Liban. Via Hezbollah, Iranul finanţează de asemenea şi mişcările palestiniene.”

Diferite fundaţii „caritabile” iraniene, multe din ele controlate direct de liderul suprem Ali Khamenei, finanţează de asemenea spitalele, unităţile şcolare şi operele de caritate ale Hezbollah din Liban. Aceste sume – mai multe milioane de dolari, fără îndoială – sunt dificil de cuantificat deoarece nu figurează în nici un buget oficial.

Bineînţeles, pe măsură ce misiunile militare ale Hezbollah s-au amplificat – mai ales din 2011, când Hezbollah a intervenit în Siria la solicitarea Iranului – subvenţiile iraniene au crescut. Experţii estimează că au trecut de la 300 de milioane la 1 miliard de dolari pe an.

Pe scurt, fără banii iranieni, Hezbollah nu ar exista. Sau cel puţin nu ca o legiune străină, angajată militar contra Israelului şi pentru destabilizarea diverselor state sunnite din Orientul Mijlociu. Fără subvenţiile iraniene, Hezbollah ar fi doar o narco-mafie.

Căci una din caracteristicile acestei miliţii şiite este că a găsit în traficul de droguri finanţările alternative pentru a compensa variaţiile fluxului financiar iranian.

Sancţiunile aplicate Iranului din cauza programului său nuclear clandestin au dus la fluctuaţii mari în participaţia Teheranului la buna funcţionare a miliţiei şiite.

Una dintre principalele surse de finanţare „alternative” create de Hezbollah a fost – şi rămâne şi azi – traficul de cocaină. Hezbollah (la fel ca Hamas şi Jihadul Islamic) a dezvoltat legături strânse cu cartelurile de droguri mexicane şi columbiene. Astfel, a devenit un distribuitor de droguri în Orientul Mijlociu, dar şi în Statele Unite.

O anchetă a lui Josh Meyers, publicată de Politico în decembrie 2017, a dezvăluit că administraţia Obama a oprit cu bună ştiinţă o mare lovitură pe care Agenţia Anti-Drog americană se pregătea să o aplice traficului de arme, de fiinţe umane şi altor întreprinderi criminale de pe urma cărora Hezbollah obţinea profituri uriaşe în lume.

Prin acest gest, administraţia Obama dorea să dea un semnal de conciliere pentru finalizarea faimosului „acord nuclear” cu Iranul.

Câţi bani câştigă Hezbollah din traficul cu cocaină? Nici aici nu există o contabilitate oficială. Însă s-a stabilit că din 2007 până în 2011, reţelele Hezbollah au generat 300 de milioane de dolari prin spălarea banilor de pe urma traficului de droguri. Maşini de ocazie cumpărate în Statele Unite erau revândute în Africa de Vest, iar beneficiile afacerii, împreună cu cele din traficul de droguri, erau spălate în instituţii bancare libaneze apropiate Hezbollah.

Potrivit Interpol, Hezbollah este implicat şi în mari afaceri de contrafacere – frâne de maşini, îmbrăcăminte, produse farmaceutice, bani. O altă sursă de finanţare a Hezbollah o constituie taxele percepute comunităţilor şiite din Africa, Europa şi America de Nord.

Astfel că, dacă la presiunea poporului iranian, Teheranul îşi reduce subvenţiile pentru legiunea sa străină, cele 150.000 de rachete vor rămâne îndreptate spre Israel. În paralel, cartelul drogurilor al Hezbollah şi celelalte reţele de afaceri murdare nu vor avea decât să îşi intensifice operaţiunile pentru a continua să îşi finanţeze combatanţii şi familiile acestora.