Nu contează că ieri Simona Halep a câștigat, luptând din greu, finala Indian Wells. Dacă pierdea, merita aceleași gânduri bune și recunoștință.
De ce? Pentru că atunci când e în teren ne-a învățat că face tot ce poate ca să câștige. Iar ieri a fost greu, foarte greu. Până la finala asta expresia feței Simonei era un ghid pentru cum se simte în joc. De regulă afișează un aer de încredere, și poti fi aproape sigur că și dacă ar avea nevoie de o întoarcere 180 de grade în joc, câștigă. Dar ieri era epuizată, nici mingile câștigătoare nu-i aduceau bucuria pe chip, tot ce i-a rămas de făcut a fost să alerge pentru fiecare punct, a alergat și a reusit, chiar dacă tehnic a stat ceva mai prost decât adversara, o bună bucată de timp. Ceea ce înseamnă că Simona Halep de încredere. Când joacă ea, ești pe mâini bune.
În schimb, când guvernează domnii de la putere n-am același sentiment. Pot să scadă CAS, tva la pâine, și să mai vină cu vreo trei surprize plăcute din astea. Câtă vreme au apucat să-mi spuna că accizele vor scădea față de 2014 și nu au scăzut, că vor crea un milion de locuri de muncă și de fapt șomajul a crescut, că vor fi un guvern care încurajează învestițiile și acestea s-au redus cu 30%, tot degeaba.
Ceea ce nu iau în calcul domnii de la putere este factorul încredere. Au fost câteva măsuri sociale benefice și altele pentru mediul de afaceri, dar câtă vreme n-ai încredere că barca merge în direcția care trebuie parcă nu îți vine să dai drumul la investiții și bani. Pentru că poate mai apare o taxă pe stâlp, mai crește o acciză sau un impozit pe casă. Le găsesc domnilor de la putere o scuză într-un singur punct – e greu să trezești încredere când nu există strategie și coordonare.
Recomandările noastre
