Puii cântăresc iniţial 30-50 de grame. În două-trei săptămâni ajung la 800-1 kg. În următoarele trei săptămâni îşi dublează greutatea şi sunt gata de tăiere. Sunt sacrificaţi în general după şase săptămâni, însă puii pentru rotisor sunt sacrificaţi şi la 29-30 de zile.
În fermele româneşti, păsările sunt ţinute în baterii, la temperaturi de 20-34 de grade Celsius (în primele zile) fără a beneficia de lumină naturală, ci doar de lumină artificială. Există însă şi metode alternative de creştere a acestora în aer liber.
Hormonii de creştere sunt interzişi
Există mai multe rase de “giganţi”: pui pentru pulpe şi pentru piept. Ei sunt hrăniţi cu furaje combinate, pe bază de cereale, soia (fulfat de soia), seminţe de floarea-soarelui, îmbogăţite de minerale(calciu, fosfor, magneziu) şi vitamine.
Administrarea hormonilor de creştere este interzisă, iar antibioticele se administrează doar în anumite perioade de stres (în timp ce sunt transportaţi de la incubator în hale) sau în cazul unor boli.
“Acest lucru nu ne pune în pericol sănătatea, întrucât fermierii nu au voie să sacrifice puii mai devreme de 5-7 zile de la administrarea antibioticelor, timp în care se elimină din organimsul păsărilor”, ne-a declarat specialistul.
“Umflaţi” cu cereale, proteine şi minerale
Pentru a ajunge la o asemenea greutate într-un timp atât de scurt, puii sunt hrăniţi după un protocol strict: în primele 21 de zile, cu furaje cu un conţinut bogat în proteine-24% concentraţie (în special din soia), “pentru a pleca frumos şi a asimila carne”, în următoarele zile sunt hrăniţi cu furaj bogat în energie (în special porumb), iar cu 4-5 zile înainte de sacrificare, sunt hrăniţi cu furaj de finisare (se elimină fulfatul).
Puii mănâncă în permanenţă. Încăperea în care sunt ţinuţi este mai tot timpul iluminată. “Dorm o oră pe noapte. Dacă nu mănâncă, încep să consume rezervele de energie şi dau jos muşchii rapid. Au o digestie rapidă, în două-trei ore li se goleşte stomacul. Şi puii de ţară se îngraşă mult dacă sunt hrăniţi după un astfel de program”, mai spune fermierul.
Pe toată durata vieţii, stau în propriile excremente, care nu sunt curăţate decât o dată cu schimbarea întregii populaţii de păsări, când acestea sunt duse la sacrificare. Pe piele se pot produce astfel arsuri amoniacale, urme maronii care pot fi observate în pachetele din rafturile magazinelor. Penajul lor este acoperit de o crustă de materii fecale, astfel că o varietate de bacteriii şi ciuperci le poate afectează piela.
CITIŢI ŞI:

  • Importăm 11.000 de tone de carne de pui plină de antibiotice