Mircea Constantinescu, un băiat de 30 de ani din Crângaşi, a venit la Olimpiadă ca să intre în istorie drept singurul arbitru de linie la tenis de câmp dat de România, şi nu ca să facă avere.
Jocurile Olimpice nu înseamnă doar oportunitatea, de cele mai multe ori unică în viaţa unui om, de a pune mâna pe un pot de zeci de mii de euro. Mai există şi idealişti, oameni care cred că fie şi doar simpla prezenţă la o astfel de întrecere îi face mai bogaţi. Mircea Constantin este unul dintre aceia care au venit într-un suflet la Londra, dornic să-şi ia porţia de glorie. Tânărul de 30 de ani provine dintr-un jucător de tenis nerealizat, dar care acum face carieră într-o ramură auxiliară. Mircea Constantin este arbitru de linie la tenis de câmp, disciplină în care România a aruncat în arenă, la Jocurile Olimpice de la Londra, 3 fete (Sorana Cârstea, Irina Begu şi Simona Halep) şi doi băieţi: Adrian Ungur şi Horia Tecău. Mircea este omul care i-a măsurat de aproape geniul lui Roger Federer şi a avut cea mai privilegiată poziţie de a o privi pe Şarapova atunci când serveşte. Dar, mai important, a fost singurul ales dintre români de Federaţia Internaţională de Tenis, fără ca forul de la Bucureşti să-i fi făcut lobby.
Prietena nu-i face scandal când lipseşte de-acasă "Am primit invitaţia de a participa la turneul olimpic şi n-am ezitat să merg. Este o ocazie unică în viaţă. Nici nu ştiu cu cât mă vor plati. Asta dacă mă vor plăti. Mi-au spus aşa: "Îţi achităm transportul, cazarea la hotel de patru stele şi trei mese pe zi". Mi-a convenit, fiindcă eu îmi doream să vin aici, nu să fac avere de la ei", descrie situaţia bucureşteanul care participă la turnee pe întreg mapamondul, dar la Grand Şlemuri n-a prins decât calificări. De felul lui, Mircea este un norocos, deşi n-are casa lui, iar în Crângaşi locuieşte la fratele său. Dar, anunţul esenţial, are o prietenă care nu-i face scandal. "Mă înţelege. Şi ea lipseşte mult de acasă, fiindcă lucrează ca însoţitoare de bord".
Control oftalmologic anual
La tenis de câmp, arbitrul de linie este precum un arbitru-asistent la fotbal. Are o părere despre o fază, şi-o exprimă prompt, dar aceasta poate fi anulată în orice moment de intervenţia "centralului", la tenis fiind vorba despre arbitrul de scaun. Privirea trebuie să fie una de vultur, dar e nevoie şi de o reacţie instinctuală promptă. "Anual sau o dată la doi ani trebuie să facem analize la ochi. Nu sunt aparte faţă de ceea ce ştie lumea. E ca şi atunci când te duci să-ţi stabilească dioptriile la ochelari. În luarea unei decizii corecte, 70 la sută înseamnă atenţia privirii, iar 30 la sută - instinctul". Mircea Constantinescu s-a aflat în mareea de la Olimpiadă. Vor fi prea puţini cei care vor şti că băiatul cu ochelari de soare şi cu mâinile sprijinite pe genunchi este un român pe care Federaţia Internaţională de Tenis îl apreciază şi-l solicită fiindcă este profesionist, şi nu pentru că a ridicat cândva mingile la fileu.
