International
Jean-Claude Juncker analiză la "rece" în zi aniversară: Viteze diferite, aceeaşi direcţie. Acum se hotărăşte viitorul nostru
Zi aniversară! Drumul integrării europene a început acum 60 de ani ca o viziune, ca un proiect pentru cetăţeni, ca vis al unei generaţii care s-a unit în jurul unor idei progresiste şi nobile. Odată cu semnarea tratatelor de la Roma, pe 25 martie 1957, primele State membre ale Uniunii Europene au încredinţat cărţilor de istorie fantasmele trecutului, pagini care au rămas o ameninţare pentru generaţiile viitoare, ca anumite greşeli să nu se mai repete. În ce direcţie merge Europa? Care este cel mai potrivit drum şi pe câte viteze va parcurge calea aleasă? Întrebări care îşi găsesc răspunsul în acest editorial scris de preşedintele Comisiei europene, Jean-Claude Juncker.
"La a 60-a aniversare a acestei zile atât de importante, se celebrează un nou început pentru proiectul european. Într-o lume în continuă schimbare şi copleşită de incertitudini, a sosit momentul de a reînnoi implicarea tuturor spre un viitor al unităţii, în care toţi cetăţenii şi toate Statele membre să aibă aceleaşi oportunităţi şi aceleaşi îndatoriri. Uniunea Europeană aşa cum o cunoaştem noi este aceea care va dăinui, cu toţi 27, şi trebuie să fie la înălţimea aşteptărilor cetăţenilor săi şi să le insufle acestora speranţă. Pentru toate acestea e nevoie să căutăm noi răspunsuri la o întrebare veche cât Uniunea: în ce direcţie se va merge de-acum? Găsirea răspunsului nu este doar sarcina noastră. Europa nu poate fi guvernată prin decret, nici gestionată de instituţiile sale de la Bruxelles, nici măcar de guvernele care o compun", scrie întru-un editorial de excepţie Jean-Claude Juncker în cotidianul italian La Stampa.
Răspunsul se află în primul rând la cetăţenii europeni. La toţi! De prea mult timp există un decalaj între aşteptări şi rezultate.Nu trebuie să lăsăm să se creadă că Europa poate rezolva toate problemele. Nu trebuie cultivată nici măcar ideea că Statele, singure, pot să facă totul de la sine.
Din aceste cauze, a sosit momentul unei dezbateri autentice aspura ce se doreşte de la Uniune. Astfel a apărut Cartea Albă cu cinci scenarii pentru Uniunea viitorului. Se poate continua în sensul de mers ca şi până acum, concentrând toate energiile pe o agendă pozitivă care să prevadă piaţa internă, piaţa unică digitală, uniune de energie, uniunea pieţelor de capital şi o uniune a apărării. Sau se poate alege mersul într-o direcţie diametral opusă, de exemplu cu o UE cu cele 27 de State care are o piaţă unică.
Dar Europa e mult mai mult decât o piaţă de bunuri sau de capitaluri. Dacă nu se va privi spre un proiect mai amplu, vor fi trădate valorile care au inspirat Uniunea. Din această cauză, a treia ipoteză formulată e că s-ar putea da unor State membre oportunitatea de a merge înainte împreună în anumite sectoare prevăzute de tratate, cum ar fi apărarea de exemplu, lăsând altor ţări posibilitatea şi libertatea de a le urma calea atunci când vor fi pregătite.Aceasta e numită Cooperare întărită şi e mai mult decât un scenariu: există deja un grup de ţări intenţionate să instituie un Tribunal al brevetelor UE, un altul pentru a armoniza propriile legislaţii în materie de divorţ şi de regim patrimonial al soţilor care au naţionalitate diferită, dar şi crearea unei Procuraturi europene pentru a combate fraudele în dauna bilanţului UE. E posibil deci, ca nu toate ţările Europei să poată merge cu aceeaşi viteză, dar există condiţia generală, obligatorie, ca toate să meargă în aceeaşi direcţie.
Ar mai fi posibil pentru cele 27 de State membre să facă multe chestiuni toate împreună, într-un număr limitat de sectoare în care Uniunea e valoare adăugată şi în care cetăţenii se aşteaptă ca ea să intervină. În sfârşit, Statele membre ar putea şi să decidă să accelereze la maxim împărtăşind mai mult decât se întâmplă acum : putere, resurse şi procese decizionale în toate domeniile. Cele cinci scenarii, toate realizabile şi care reprezintă oferta Uniunii, au fost supuse dezbaterii publice în parlamentele naţionale(?!), în guverne(?!), în societatea civilă şi printre cetăţeni(?!). Din toate acestea va reieşi adevărata direcţie de mers, dar e posibil şi un al şaselea scenariu, încă nedefinitivat.
Europa va fi chemată la urne în 2019. De acum până atunci, toate vocile vor trebui ascultate. Viitorul nostru trebuie să aparţină tuturor, dar ca acest lucru să se întâmple, toţi trebuie să-şi dea propria contribuţie.Până aici a fost totul prea uşor pentru preşedinţi sau prim-miniştri Statelor membre să spună ce nu merge în Uniune, ceea ce nu împărtăşesc. A sosit momentul să intre în joc şi să participe la această reflecţie asupra Europei. Oricare va fi drumul hotarât de urmat, noi vom fi cei care ne vom modela viitorul.
Europa a atins un obiectiv de neimaginat în 1957: 60 de ani de pace, cel puţin în graniţele sale. Pe măsură ce încet-încet amintirea celui de Al Doilea Război Mondial se îndepărtează (şi iată că au trecut deja 20 de ani de la tragediile din Balcani), e timpul să apreciem acest bun preţios care e pacea. Europa a fost mereu şi rămâne şi astăzi o alegere. Şi trebuie să fim foarte conştienţi ce importanţă vor avea asupra noastră, a copiilor şi nepoţilor noştri, hotărârile pe care le luăm astăzi, sau ce vom face mâine sau peste doi ani. Fiindcă noi nu vom fi judecaţi pentru ceea ce am primit moştenire, ci pentru ceea ce vom lăsa generaţiilor viitoare", încheie preşedintele Comisiei europene acest -editorial analiză- despre starea reală a Europei.
Recomandările noastre
