Iubire cu aspiraţii diferite

Iubire cu aspiraţii diferite

Odată cu trecerea anilor, este normal ca într-un cuplu să se schimbe gusturile şi priorităţile, dar important este ca partenerii să se maturizeze împreună.

Timpul reprezintă un test pentru orice cuplu, deoarece, pe măsură ce înaintă m în vârstă, vederile, atitudinile şi aspiraţiile noastre se schimbă. De cele mai multe ori însă avem acelaşi scop, doar drumuri diferite pentru a ajunge să-l împlinim.

De la prima întâlnire

A avea lucruri în comun este la prima vedere un argument important pentru a fi atraşi de o anumită persoană. Unii antropologi sunt chiar de părere că, la un nivel inconştient, ne alegem partenerii astfel încât să ne semene chiar şi fizic, afirmă psihoterapeutul Paula Hall într-un articol realizat pentru BBC.

Când vorbim despre ambiţiile noastre, împărtăşim lucruri intime, referitoare la valorile noastre personale şi la priorităţile vieţii. Un partener care spune „Dacă aş avea mulţi bani, aş cumpăra o casă frumoasă pentru noi“ îţi transmite cu siguranţă altceva decât altul care afirmă fără să clipească „Mi-aş cumpăra o maşină sport“.

Diferenţe care ne unesc şi mai mult

Pe măsură ce anii trec, devenim mai înţelepţi şi mai încrezători în forţele proprii. Ni se schimbă gusturile, dar şi priorităţile. Tocmai această capacitate de schimbare ne oferă posibilitatea de a fi fericiţi cu aceeaşi persoană chiar şi 70 de ani. Important este ca partenerii să se schimbe şi să se maturizeze împreună.

Schimbările aspiraţiilor pot produce temeri, mai ales când constatăm la un moment dat că împărtăşim din ce în ce mai puţine ambiţii şi pasiuni cu partenerul de viaţă. Ne sperie gândul că, fie şi după mulţi ani, nu îl cunoaştem atât de bine pe cât credeam. De cele mai multe ori, aceste perioade sunt scurte, important fiind să revenim pe acelaşi drum, către aspiraţiile comune.

Important este să avem scopuri comune

„Putem să ne vedem partenerul de viaţă dorind funcţii din ce în ce mai înalte şi bani cât mai mulţi, în timp ce noi credem că trebuie să punem accentul pe familie“, afirmă psihoterapeutul Cristiana Leviţchi.

Uneori diferenţele par mai mari decât sunt de fapt. „Deşi a fost întotdeauna ambiţios şi asta iubeam la nebunie la el, acum credem că exagerează. Trebuie să încercăm să înţelegem de ce simte că trebuie să procedeze aşa. Poate că simte nevoia de a compensa o carenţă din copilărie, atunci când avea lipsuri materiale, şi vrea ca fiilor lui să nu le lipsească nimic. Mai mult, dacă a fost continuu comparat cu alţii şi a acumulat diplome şi studii, acum are posibilitatea de a acumula la capitolul statut şi avere, dovedind în continuare că e cel mai bun. Asta spune despre amândoi că ne iubim mult copiii şi vrem să le oferim ce este mai bun“, mai spune Cristiana Leviţchi.

Ne puteți urmări și pe Google News