Iubesc tradarea, dar ii urasc pe tradatori!

Iubesc tradarea, dar ii urasc pe tradatori!

Cum ar fi arătat oare istoria noastră zbuciumată fără trădători? Se spune că Marele Imperiu Dac s-a destrămat după ce Burebista a fost ucis în urma unei trădări a nobililor nemulțumiți de autoritatea sa sporită.

Iar marele Dracula de România, Vlad Țepeș, atât de iubit de susținătorii structurilor de forță, a fost înlăturat de la tron prin trădarea fratelui său, Radu cel Frumos. Mihai Viteazu, Brâncoveanu, Lăpușneanu ori Tudor Vladimirescu sau Horea au fost vânduți fără scrupule de rude, apropiați ori aliați.

Adrian Năstase nu era el chiar Burebista deși putea fi chiar un Vlad Țepeș, dar are în comun cu ei același lucru: TRĂDAREA. A fost trădat de cel care îi datora totul, de cel adus în politică de el și transformat în vedetă politică dintr-un procuroraș care își investiga colegii de parchet deveniți peste noapte sinucigași. Triste criterii de selecție a avut și Năstase. Nu mai există niciun dubiu că Micul Titulescu a fost parte a mecanismului care i-a înscenat fără scrupule dosarul fostului premier. Un Iuda care mergea prin vii și la agape ori tăieri de porci cu cei care îi fabricau de zor dosare lui Năstase și cu sclavii lor. Dovada cea mai clară este aceea că procurorul care i-a construit unul din dosare a fost adus de la Gorj și numit de Micul Titulescu șef în cadrul structurii centrale a DNA, gurile rele insinuând că așa i-au cerut băieții de la servicii (dar eu nu cred aceste zvonuri răutăcioase…). Proba cea mai clară de servilism față de Sistem a celui ce a urcat în carieră, cățărându-se pe cadavrul politic al unui Om mare a fost aceasta: îl luăm pe mentorul tău și pentru asta tu ne premiezi. Și așa a făcut.

Același tratament i l-a aplicat și lui Dragnea: a tolerat, ba chiar încurajat acțiunile Statului Paralel în primul dosar al acestuia. Știa că era adversarul său politic și că reprezenta un real pericol pentru el în lupta pentru putere în partid.

Ne puteți urmări și pe Google News

Și acum se dă victimă: că nu ar fi fost prieten cu Sistemul, pentru că, ce să vezi, ar fi devenit și el victimă nevinovată. O fi devenit, că dosarul lui e la fel de idiot ca al tuturor. Dar la ce te poți aștepta când numești în funcții rotițe ale Sistemului? Servitori dispuși să facă abuzuri în privința unui prim-ministru și a altora la fel de nevinovați? Păi fix la comiterea faptelor în considerarea cărora au fost numiți: dosare- înscenări deschise la ordinul celor ce constituie Sistemul. Căci dacă au făcut dosare unui premier la ordin, cel puțin cu binecuvântarea ta, dacă nu chiar la ordinul tău, vor face dosare oricui, cu binecuvântarea sau la ordinul altui puternic al altor timpuri, inclusiv ție. Și acesta va avea aceeași soartă cu cea a Micului Titulescu, dacă va continua să numească și să mențină în funcții același timp de slugi: va fi executat!

Drag puternic al zilei, îți dau un sfat despre cum ar trebui să alegi un șef de parchet, dacă știi că ești nevinovat și vrei să ai siguranța că nu ți se va înscena nimic după ce pleci din funcție: dă ordine mai multor procurori să facă dosare unor adversari ai tăi! Pe primul procuror care va veni la tine și va avea curajul să zică: „șefu’, nu am găsit nicio probă că ar fi săvârșit vreo faptă penală” va trebui să îl numești șef de parchet. Așa vei avea siguranța că, dacă adversarul tău îi va da un astfel de ordin, nu îl va îndeplini când tu vei fi pierdut puterea.

Acesta este motivul pentru care ne-a rămas de la fatalistul Iulius Caesar butada: „iubesc trădarea, dar îi urăsc pe trădători”. Poate dacă nu iubea atât de mult trădarea şi îi îndepărta la timp pe trădători, nu murea înjunghiat!

Urâți trădarea și nu îi mențineți în funcții, căci veți sfârși la fel, domnule Președinte!