ISAILĂ: "Putin va pleca duminică de la Kremlin şi va deveni, cel mai probabil, şeful noului executiv".
După opt ani, e la fel de popular. Urmaşul lui, Dmitri Medvedev, pare, în acest moment, un om de paie.
Nu mai e un secret pentru nimeni că Rusia, astăzi, chiar dacă nu mai e a doua putere a lumii cum era în perioada Războiului Rece, este un jucător important. Mai ales din punct de vedere energetic.
La cum se mişcă lucrurile în lume, influenţa Imperiului va creşte şi în următorii ani. Cu SUA sleite de războiul din Golf, însetate de petrol şi cu o Europă incapabilă să-şi câştige independenţa energetică, e clar că guvernele statelor occidentale vor depinde de robinetul cu gaz pe care îl controlează Putin şi oamenii lui.
România, în acest joc de-a viitorul, şi-a asumat destinul Europei. A mizat pe faptul că Uniunea va găsi o soluţie să ne încălzească apartamentele şi casele în fiecare iarnă. Din păcate, o face la preţuri din ce în ce mai mari, iar oamenii sunt nemulţumiţi.
Nu aveam de ales, iar politica externă a României din ultimii ani nu a înregistrat un eşec important în relaţia cu Rusia. Pur şi simplu, imediat după atentatele de la 11 septembrie, poziţia ţării noastre a devenit extrem de interesantă pentru SUA şi aliaţii lor. Astfel am pătruns în NATO şi în UE. Această opţiune clară şi decisivă pentru viitorul nostru nu avea cum să nu-l deranjeze pe Putin. Şi am fost pedepsiţi. În toţi aceşti ani, relaţiile cu Rusia, dacă nu au îngheţat, în mod sigur au fost reci. Dar am supravieţuit şi, ca stat, ne-am rezolvat problemele de securitate. Le mai avem pe cele economice. Dar, să fim sinceri, multe dintre aceste ultime probleme ni le-am făcut singuri.
Cu Putin prim-ministru şi cu Medvedev la Kremlin, relaţiile dintre România şi Rusia nu vor progresa. Şi nu vor progresa atâta vreme cât Imperiul de la Răsărit şi Uniunea Europeană nu vor avea obiective comune. Iar aceste obiective comune nu pot fi decât legate de energie şi de securitate. Pentru asta, ambele puteri au nevoie de o ameninţare comună. Mulţi analişti se referă la China. Dar mai sunt şi alte pericole care ne pot apropia, cum ar fi o mare criză economică în Occident, în care Rusia poate rămâne cu petrolul şi gazele nevândute, pentru că nu mai sunt bani cu care să fie achiziţionate. Mai e şi pericolul unei mari crize ecologice, care poate da peste cap întreaga piaţă energetică.
Putin este, la această oră, unul dintre cei mai puternici oameni ai lumii, dar Rusia are o economie precară. Prosperitatea din ultimii ani se bazează pe criza din Golf şi pe cotaţia ridicată a petrolului la Bursă. Întotdeauna un război îmbogăţeşte pe cineva, în timp ce toţi ceilalţi sărăcesc. Dar războaiele se termină. Crizele sunt înlocuite de altele. Liderii se schimbă, iar America va arăta cu totul altfel după sfârşitul epocii dezastruoase a lui Bush, indiferent cine va fi noul locatar de la Casa Albă şi ce partid va reprezenta.
Putin pleacă de la Kremlin, dar rămâne stăpân pe robinetul conductei. România are relaţii reci cu Rusia, dar a pariat pe singurul cal cu şanse să câştige cursa. Este vorba despre Uniunea Europeană. De acelaşi autor citiţi şi blogul „Stockholm 330“ la www.evz.ro/isaila
Recomandările noastre
