Emilian Isaila crede ca parintii au pierdut controlul asupra alimentatiei copiilor.
E socant sa realizezi faptul ca ai un copil condamnat... la obezitate. Toate alimentele din jurul lui sunt dulci si pline cu grasimi saturate. Degeaba ai visat la un moment dat ca va face sport, ca poate are sansa sa ajunga un bun jucator de tenis, de fotbal sau campion la inot. Cum? Cand dimineata, de la prima ora si pana seara, e bombardat cu reclame la dulciuri, la chipsuri, la cornuri cu ciocolata si la bauturi carbogazoase. Hai sa zicem ca parintii sunt responsabili si isi dau seama cat de toxic e „junk-food”-ul pentru cei mici.
Dar autoritatea lor se termina cand acestia pleaca la scoala. Sandviciurile facute acasa ajung la gunoi pentru a fi inlocuite de batoane din ciocolata cu alune, pufuleti si sucuri pline de zahar. Scolile din Romania dau inca o data dovada de iresponsabilitate. In intreaga tara, incintele de invatamant sunt invadate de chioscuri pline cu gunoi alimentar. Singura morala a comerciantilor de alimente industriale din incinta si din vecinatatea scolilor e aceea ca nu vand tigari si alcool. Dar vand lucruri la fel de rele.
Obezitatea va deveni in curand un flagel mai distrugator decat fumatul. Sunt sute de afectiuni provocate de o dieta necorespunzatoare, iar autoritatile de la noi ridica neputincioase din umeri si arunca vina pe cele locale. Si uite asa, s-a ajuns intr-o situatie fara iesire, o situatie in care parintii, cand il trimit pe copil la scoala, mai bat un cui in sanatatea lui, pregatindu-l pentru un lung sir de suferinte.
E o vorba pe care am auzit-o, mic fiind, la bunica: „Da-mi, Doamne, sanatate, ca de restul ma ocup singura”. Bunica mea a trecut prin foametea din timpul razboiului, una care s-a prelungit pana dupa colectivizare. De cate ori imi petreceam vacanta la ea, la tara, aveam senzatia ca-i e teama sa nu mor de foame in acea zi. Alerga cu cana de lapte dupa mine prin curte, cu paine calda scoasa din cuptor si cu mere abia culese din copac. Iar daca ma vedea cu bomboane sau ciocolata striga si ma punea sa le arunc. Imi spunea sa nu mai mananc chimicale.
Cred ca asta ne lipseste astazi la nivel national. Acel bun-simt vechi prin care puteam deosebi o mancare sanatoasa si gustoasa de una chimica. Sincer, cred ca nu am dorit sa scapam de Ceausescu pentru a umple magazinele cu subproduse alimentare doar ca sa avem ceva colorat pe rafturi.
In perioada crizei comuniste nu se gasea carne, nu se gasea lapte, nu se gasea branza, nu se gaseau oua, e adevarat ca nici zahar si nici ulei, dar trecerea la economia capitalista si explozia de supermarketuri au distrus orice echilibru alimentar. Nu mai stim ce e sanatos si ce nu, incepand cu reclamele mincinoase si pana la stresul din magazine unde umplem carucioarele cu toate prostiile. Multe guverne din Europa s-au trezit si au inceput sa treaca la treaba, iar celebrul bucatar britanic Jamie Oliver a luat-o pe cont propriu si a pornit o campanie prin care incearca sa-si reinvete conationalii sa manance sanatos.
Daca in armata de chioscuri din scolile romanesti s-ar renunta de maine sa se vanda gunoaie copiilor si s-ar vinde fructe, salate din legume proaspete, sandviciuri cu friptura din carne neprocesata si bauturi fara adaos de zahar, tanara generatie ar avea o sansa in plus sa nu-l mai streseze pe Dumnezeu cu cereri de sanatate.