Emilian Isaila: "Votul pentru suspendarea presedintelui reprezinta o mare infrangere pentru PNL".
In razboiul dus de un milionar, destinul unui partid nu reprezinta decat ceva maruntis. Marturisesc ca fac parte dintre cei care nu s-au asteptat niciun moment ca parlamentul sa voteze pentru suspendarea presedintelui.
Am si scris ca mi se pare lipsit de ratiune ca un politician sa-si riste cariera intrand in razboi cu cel mai popular om din Romania, si nu ma refer la Gigi Becali.
Consideram ca o decizie favorabila a Curtii Constitutionale va aplana conflictul, fiind vorba despre un joc in care se respecta regulile in forma si in spiritul lor.
Am fost insa cu totii martori la ce s-a intamplat de fapt. Si se poate spune ca, daca pentru PSD si PRM, votul de joi a fost o victorie, pentru PNL a reprezentat o mare infrangere. A fost momentul in care liberalii s-au desprins de propriul electorat. Intre cei din parlament si alegatori nu mai exista nicio legatura.
E in regula, il urasc pe Traian Basescu, au o gramada de lucruri de impartit, dar nu-mi vine sa cred ca merita sa-ti sacrifici cariera personala si viitorul formatiunii din care faci parte doar pentru ca trebuie indeplinit ordinul finantatorului liberal, milionarul Dinu Patriciu.
In politica, pe cat e vorba despre bani si interese de afaceri, pe atat e vorba despre nevoia de a reprezenta, de identitate si credibilitate. Istoria recenta e plina cu cadavre de partide, cel mai remarcabil deces fiind cel al taranistilor. PNT a murit pentru ca a fost o formatiune incapabila sa gestioneze puterea si sa dezvolte o strategie de supravietuire. Si-a dezamagit alegatorii prin pasivitate, dar nu i-a aruncat in neant si nu si-a tradat trecutul.
Ceea ce au facut parlamentarii liberali seamana foarte mult cu comportamentul lui Michael Douglas din filmul „Falling Down”, in care un functionar ramas somer clacheaza, pune mana pe o bata de baseball si incepe sa se rafuiasca cu cei din jur, chiar si cu cei apropiati.
E ca si cum iei decizia intr-o buna zi sa te intorci acasa si sa te apuci sa imparti palme si pumni in stanga si in dreapta celor care te-au ajutat sa fii ceea ce esti, celor din familie, vecinilor sau parintilor.
In acest moment nu stiu cate discursuri are pregatite Tariceanu pentru electoratul liberal, unele in care sa incerce sa le explice de ce au votat alaturi de PSD, PRM si PC si de ce, peste noapte, s-au transformat in calai ai actiunii democratice si duc Romania pe un drum asemanator cu cel schitat de Adrian Nastase in perioada 2000-2004: mijloace media controlate, resurse economice controlate si actiune individuala de asemenea controlata.
Liberalii care au votat pentru suspendare au semanat intr-un fel cu spartanii din sangeroasa productie hollywoodiana „300”, dar pareau o mana de razboinici care se sinucid in lupta fara a avea nimic de aparat.
Sau aparau o cauza care noua, muritorilor de rand, ne scapa. PSD si PRM s-au comportat ca doua partide de opozitie care lupta cu puterea si incearca sa provoace daune maxime in tabara adversa. Comportamentul liberal pare de neinteles, sunt la putere si au adoptat o strategie de partid de opozitie, facand un pas important pe drumul sinuciderii politice.
Probabil ca, in razboiul personal dus de un milionar, destinul politic al unui partid nu mai inseamna decat ceva maruntis.