Emilian Isaila: "Toti barbatii viseaza sa fie mari jucatori, dar reusesc doar cativa."
Sunt multi barbati care tin la echipa de fotbal mai mult decat la sotie. Da, sunt cazuri extreme, dar nu atat de rare pe cat ne-am dori. Foarte multe femei se intreaba ce gasesc barbatii atat de interesant la un meci, ce schimbari se produc in creierul masculin incat devin atat de preocupati de ceea ce se intampla pe teren.
La aceasta intrebare s-a raspuns in diferite feluri si nu stiu de ce am senzatia ca, dintr-un complex de vinovatie, barbatii au incercat sa raspunda mai des decat au incercat femeile.
Cred ca intre barbati si femei firile mai complicate sunt cele din urma. Ele au de jucat mai multe roluri, trebuie sa fie mame, iubite, gospodine, angajate-model, premiante si, mai ales, frumoase si atragatoare. Barbatii sunt firi simple. Iubesc fotbalul pentru ca armele au fost ingropate, iar jocul celalalt, de-a razboiul, a devenit extrem de dureros si pune in pericol fotbalul. Cei mai multi dintre noi viseaza de pe margine ca participa la joc. Aceasta e si cauza pentru care, in aceste zile, spectacolul din tribuna e, de multe ori, mai interesant decat cel de pe gazon.
Multi dintre barbati s-au impartit din nou in triburi (galerii), se vopsesc pe fata, se tatueaza, au steaguri si se identifica cu echipa de suflet. Atasamentul fata de un club sau altul se mosteneste. Si, ca o dovada ca femeile sunt mai complicate decat noi, si ele au inceput sa fie interesate de fotbal. Merg pe stadion, se uita la televizor si tin cu o echipa sau alta. Problema e ca o fac intr-un mod cald, matern si sentimental, atitudini care nu au nicio legatura cu atmosfera violenta de pe stadion.
Toti barbatii viseaza sa fie mari jucatori, dar reusesc doar cativa. Ceea ce nu inteleg si n-am inteles niciodata e de ce dragostea pentru un sport atat de ritmat si pasionant se transforma in lupta oarba.
Aproape as putea sa jur ca pasiunea din jurul balonului rotund e responsabila cu o anumita ordine sociala - mai putine razboaie, mai putine conflicte de munca, mai putine conflicte in familie, mai multi prieteni si nenumarate avantaje economice, dar nu pot sa inteleg manifestarile violente din tribune sau de pe strazi, luptele cu jandarmii sau conflictele dintre galerii.
In ciuda discursului sforaitor al lui Mitica Dragomir sau al lui Gigi Becali despre performantele cluburilor noastre, am senzatia ca acest sport are nevoie urgenta sa fie salvat. Violenta de pe stadioane, meciurile fara spectatori, coruptia din campionat sunt semnele unei degradari fara precedent. Si cred ca salvarea poate veni tot de la femei. Cu cat se vor indragosti mai multe de acest sport, cu atat el va avea mai multe sanse sa supravietuiasca.
Cititi si blogul „Experimentul Budapesta” pe www.evz.ro/isaila
Recomandările noastre
