Craciunului i s-a deschis dosar penal.
„Capetele de acuzare” ajung pentru o condamnare a Sarbatorii de sute de ani, la temnita grea. Fiecare ziar si fiecare televiziune are cel putin un procuror specializat în chestiunea „Pacatele Craciunului”. Puse cap la cap, „micile rechizitorii” alcatuiesc un impresionant „mare rechizitoriu”, din care, cu voia dumneavoastra, spicuim: traditiile mor, colinzile se manelizeaza, sarbatoarea e una pur comerciala, Mos Craciun e un hot de buzunare travestit în sfânt, Craciunul e un eveniment digestiv, braduletii sunt fie un atac nerusinat la fondul forestier national, ceea ce e rau, fie sunt adusi din import, saracii nu au ce pune pe masa, bogatii cumpara articole de lux etc.
Chiar daca, punctual, fiecare acuzatie se sustine, voi pleda pentru NUP. Altfel spus pentru „Neînceperea urmaririi penale”. În primul rând, e de sesizat o contradictie în acest proces: ca în procesele comuniste din anii ’50, nu se poate distinge acuzarea de aparare. Toti declara Craciunul drept „Sarbatoarea nepereche”, cea mai aducatoare de bucurii si toti se întrec sa-i caute noduri în papura. Confuzia asta, oarecum schizofrenica, este, ca sa zic asa, un „viciu de procedura”. În cel de-al doilea rând, e de observat ca Sarbatoarea este atacata mereu ca si cum ar fi vorba de ceva exterior: uneori ca si cum ar fi vorba de o expozitie de obiecte, alteori ca si cum ar fi vorba de sarbatoarea altcuiva.
Ceea ce va propun este un exercitiu simplu: sa încercam sa cautam Craciunul din noi. Sunt convins ca fiecare va gasi o amintire din copilaria luminoasa, o imagine care nu se sterge, un sunet, o culoare inconfundabile, legate de zilele acestea. Ceea ce va propun este sa încercam sa nu ne fie rusine de frumusete si sa redescoperim cultura lucrurilor simple: sa ciocnim un pahar de vin cu prietenii, sa împodobim braduletul alaturi de copiii nostri.
Daca toate acestea le vom pune cap la cap, o sa constatam ca rezulta un dosar mult mai gros decât cel „penal”. Un dosar ce aduce a imn.
Recomandările noastre
