Se stie ca fotbalul nostru e napadit de tot felul de alienati, de smecheri, de vanitosi, de hulpavi si de duri.
Referindu-ma la ultimii, ei salasluiesc, de regula, in afara terenului, gandindu-te la ciomagasii galeriilor, la bodyguarzii vreunui parvenit, chiar si la Meme Stoica, care a dat un pumn molau de intelectual nevricos unui fan ce nu-l simpatiza. Iata insa ca deunazi o fiara a tasnit chiar din iarba, oripiland, indraznesc sa spun, mapamondul.
Bruta are prenume suav, Ionel, ghemuit intr-un diminutiv si lipit langa numele Ganea. Ionel Ganea nu e un fotbalist de doi lei. Are forta, dribling, sut, simtul finalizarii. Se stia ca e conflictual, iute la manie, nestatornic, mai mult nedorit decat dorit, dovada frecventa ametitoare cu care schimba culorile cluburilor. O cicatrice vizibila pe arcada dreapta stampileaza o biografie belicoasa.
Se zicea despre el ca nu e totusi baiat rau, ca-si adora si protejeaza familia. Nu e un argument. Si tigrul poate avea sensibilitati, adorandu-si perechea, fie si cu pretul unei chelfanele, si ocrotindu-si puii, carora le indeasa mancare sub botic, in tip ce-i linge pe capatana. Doar atat, caci daca iese din tarcul acesta sentimental, instinctele animalice il cuprind, devenind fiara.
Asa cum a parut si Ganea, de o ferocitate vecina cu bestialitatea, cand a tabarat pe un arbitru de linie. Vad fotbal de peste 50 de ani, dar n-am intalnit si nici n-as fi crezut ca ma va inspaimanta vreodata o asemenea expresie de vietate a cavernelor.
Ura dementiala urla prin totii porii. Daca nu se interpuneau cativa coechipieri, in frunte cu Alexa, bietul arbitru ar fi fost mutilat, muscat, tavalit, calcat in picioare. Si nu se stie daca pana la urma batausul n-ar fi facut si pipi pe el.
Ce sentiment reconfortant sa constati ca balanta poate fi echilibrata de un Dorinel, care suna tot a alint. Langa Munteanu, evident. Pe Munteanu il admir, dar nu-l iubesc, caci ucide animale nevinovate, fiind vanator, ba, mai mult, detesta si cainii, fiinte morale prin definitie. Pe oameni insa, recunosc, ii trateaza cum se cuvine.
De prin partile Banatului, cu cativa atomi obligatorii de sange german prin vene, scolit in amfiteatrul Bundesligii, lui Dorinel ii stralucesc in privirea albastra, metalica, parca toate castile Wermachtului. Vasluiul e pe primul loc, nu numai datorita dibaciei lui Porumboiu, ci si elanului si priceperii veteranului. Dupa cum nici turcilor nu le-a fost usor, cand a dat Munteanu iama in ei.
Nu-l terminati pe Ganea! Salvati-l, transferandu-l la Vaslui, sub aripa batranului dresor.
Recomandările noastre
