Evenimentul Zilei > Social > Învăţătoarea aflată în greva foamei: „Nu sunt sinucigaşă”
Învăţătoarea aflată în greva foamei: „Nu sunt sinucigaşă”

Învăţătoarea aflată în greva foamei: „Nu sunt sinucigaşă”

Cristiana Anghel, învăţătoarea aflată în greva foamei, a cărei imagine e folosită de sindicate în lupta cu guvernul, spune că va renunţa când medicii i-o vor cere.

Toată lumea o cunoaşte şi, la fel ca la un sfârşit de an şcolar, primeşte flori de la diverşi necunoscuţi pe care gardianul Institutului de Nutriţie îi numeşte simplu "admiratori". Sunt la fel de hotărâţi ca şi ea: nu se clintesc de pe holurile spitalului până ce nu primesc aprobarea doctorului de a intra câte două minute ca să-şi declare susţinerea. "Azi e doar «Evenimentul» şi un admirator, am terminat cu televiziunile. Ieri au venit…", îşi anunţă programul paznicul.

"Vă grăbiţi rău?", încearcă să mai tragă de timp, în timp ce ne conduce, ca un amfitrion, pe scările albe, până la salonul 103, patul 11. Nimeni nu se mai grăbeşte, şi totuşi, pentru Cristiana Anghel, învăţătoarea care de 64 de zile refuză să mănânce, timpul trece parcă fără vreun rost.

Până cedează psihic

Toată lumea o cunoaşte, mulţi au considerat-o nebună fiindcă îşi riscă viaţa pentru un lucru imposibil, la fel de mulţi i-au admirat gestul, unii o imploră să se oprească, alţii i-au făcut blog, pe unii însă nu i-a impresionat numărul zilelor de grevă a foamei mai mult decât episoadele cu Elodia.

Alte două colege i s-au aliat, rugând-o să le predea ştafeta, în timp ce ele ar duce protestul mai departe. N-au înduplecat-o însă pe învăţătoarea din Caracal, care nu vrea să pozeze în eroină naţională şi nici nu-şi doreşte să moară.

În rezerva în care stă singură, te izbeşte de la intrare lumina care se reflectă de pe pereţii orbitor de albi şi o căldură care îndeamnă la somn. Atmosfera apăsătoare e spartă de câteva buchete de flori aşezate ici-colo. Femeia, ai cărei ochi scânteie încă de speranţă, deşi sunt "înrămaţi" de cearcăne maronii, spune din primul moment: "Cu psihicul stau foarte bine". Pe buze şi-a întins în grabă un ruj care să-i mai învie paloarea feţei. "Mă opresc doar dacă doctorii de aici îmi spun: «Cristiana, de acum nu mai rezişti psihic! ». Asta e singura şansă să renunţ. Cât rezist, rezist", adaugă învăţătoarea cu o voce hotărâtă, care nu pare nici pe departe a unui om aflat pe patul de spital.

O carte de rugăciuni, ochelarii, o sticlă cu alcool sanitar, câteva pixuri, o carte sunt singurele obiecte care îi sunt folositoare acum Cristianei Anghel.

La catedră, de gura mamei

În urmă cu 32 de ani, când femeia din Caracal a ales să pună stiloul în mâna copiilor, habar n-avea ce-i oferea meseria de dascăl. De altfel, nici măcar nu voia să lucreze în faţa tablei negre.

"A fost dorinţa mamei să lucrez la catedră şi, în anumite momente ale vieţii, am ascultat-o pe mama, pentru că am considerat că e mai în vârstă şi are mai multă experienţă. Dorinţa mamei a fost în primă fază. Apoi am constatat că e bine şi frumos să lucrezi cu copiii, pentru că ei sunt sinceri, copiii sunt puri, n-ar fi fost o muncă extraordinar de grea. Acum mi se pare însă imposibil să-mi desfăşor activitatea legal şi decent", susţine dascălul, care pare mai pregătit să vorbească despre legea pe care o vrea aplicată, decât despre zecile de ani în care a instruit generaţii de elevi.

"Totul este gri"

Cristiana Anghel nu luptă doar pentru acel act normativ care le-ar aduce ei şi colegilor ei salarii mărite, ci şi pentru că s-a săturat de când vremurile le-au luat oamenilor puterea de a mai zâmbi: "Toată lumea e gri, şi la haine, şi la temperament, şi la suflet. Tot. Totul este gri".

De altfel, de când se ştie, nu a mai pomenit o criză atât de nimicitoare. "Au mai fost perioade, dar au fost perioade scurte. A fost una în 2000, nu mai ştiu ce guvernare era atunci, când am a vut tăieri salariale de aproape 70%. A mai fost prin ’90 şi ceva, atunci sigur era PSD-ul. Eu nu ştiu să mai fi fost o perioadă atât de grea în ultimii 20 de ani. Nici în timpul lui Ceauşescu, când ne plângeam că nu aveam, dar aveam lăzi frigorifice cu câte şapte sertare şi le aveam pline. Atunci era chestiunea că nu aveai libertatea să spui, dar atunci ne-am cumpărat casele, le-am mobilat, ne-am ţinut copiii la şcoală, deci te puteai descurca. Iar în perioada aceasta nu se mai poate".

Când a luat decizia drastică, se săturase de veşti proaste: "În fiecare zi ne uităm la televizor să vedem ce ne mai aşteaptă, ce surprize vom mai avea. Nu se poate! Unii vor ajunge la balamuc, alţii îşi vor pune ştreangul de gât, aşa cum s-a întâmplat cu secretara de la mine de la şcoală, alţii vor pleca în străinătate. Deci, nu se poate. Aşa facem şi cu medicii, şi cu asistenţii şi apoi îi dăm gratuit în străinătate?".

În fiecare zi, colegi din toată ţara, elevi ori sindicalişti o roagă să înceteze. Ea ştie mai bine ca oricine că se va întoarce la elevii ei. Speră însă că şi cu un rezultat.

"Am spus că nu vreau să mor, nu sunt sinucigaşă, cred în Dumnezeu, sper să mă ajute şi sunt convinsă că mă voi întoarce la catedră cu bine. Eu sper ca până la urmă aceşti guvernanţi să-şi dea seama că e o mizerie ce fac".

"Am spus că nu vreau să mor, nu sunt sinucigaşă, cred în Dumnezeu, sper să mă ajute şi sunt convinsă că mă voi întoarce la catedră cu bine."

CRISTIANA ANGHEL, învăţătoare

MĂRIRI SALARIALE DOAR PE HÂRTIE

O lege care nu se mai poate aplica

Legea 221 pentru care Cristiana Anghel a intrat în greva foamei s-a pierdut pe drum, undeva, în urmă cu un an, în timpul mandatului ministrului Ecaterina Andronescu. Mai exact, prima dată s-a vorbit despre creşteri salariale în 2008, când Parlamentul României adopta Legea 221, care aproba cu modificări Ordonanţa 15 din acelaşi an.

De atunci, o altă încercare nereuşită de a stopa această lege a fost în timpul scurtului mandat al lui Anton Anton. În aprilie 2009, a intrat în vigoare OUG nr. 1/2009 care modifica OG 15/2008. Astfel, creştea valoarea coeficienţilor de multiplicare, dar se acorda doar o treime din această creştere. Acest act a fost declarat însă neconstituţional.

Ulterior, printr-o altă ordonanţă (31/2009) este prevăzută creşterea salariilor, iar o treime din această creştere urma să le fie acordată dascălilor în perioada 1 aprilie-31 august 2009. O altă ordonanţă de urgenţă (41/2009) abrogă şi OUG 31/2009, astfel că încadrarea cadrelor didactice în grilele de salarizare s-a făcut luând în calcul salariile de bază din 31 decembrie 2009.

În plus, de la 1 ianuarie 2011, va intra în vigoare legea salarizării unitare. Prin urmare, Legea 221 nu mai poate fi aplicată, argument ce face ca protestul Cristianei Anghel să pară pentru politicieni "lipsit de temei legal".