Victoriţa Păun este prima studentă din afara Statelor Unite care a absolvit cu notă maximă un colegiu american vechi de 112 ani. Cum a ajuns la această performanţă şi ce a învăţat într-un colegiu destinat negrilor din Carolina de Sud, aflaţi mai jos, într-un interviu acordat evz.ro.

Victoriţa este o fată de 22 de ani, rămasă fără unul dintre părinţi încă de când era elevă în ciclul primar. Mama şi cele două surori au fost sprijinul de care a avut nevoie pentru a răzbate şi a ajunge să fie invitată să rostească un discurs la ceremonia de învestire a primului preşedinte de culoare al Statelor Unite, Barack Obama.

Aventura ei începea acum câţiva ani, când îl cunoştea, în România, pe profesorul american Leland Barrows. Avea să ajungă în Statele Unite, la colegiul Voorhees, unde îşi propunea să înveţe să ... devină un lider.

La 9 Mai 2009, când românii sărbătoresc independenţa şi ziua continentului lor, Victoriţa Păun primea, pe tărâm american, titlul de şef de promoţie. "Aş putea spune că aceasta este cadoul meu", spune Victoriţa, pentru care cel mai important român care a existat vreodată este mama ei, Vasilica. Îi poate spune cât o iubeşte în patru limbi: română, engleză, spaniolă şi franceză. Evz.ro: Cum l-ai cunoscut, în Romania, pe profesorul Barrows? Victoriţa Păun: Pe d-nul Barrows l-am cunoscut prima dată la interviul pentru bursa la Scoala Americană Internaţională din Bucureşti, care s-a încheiat cu o ofertă şi acceptarea unei burse totale de studii la această instituţie recunoscută internaţional. Când ai decis să pleci şi cum s-au împăcat părinţii tăi cu această veste? Am plecat peste Ocean la vârsta de 18 ani, în vederea unei educaţii în Statele Unite ale Americii, în domeniul afacerilor. Mama, singurul meu părinte (tatăl a decedat când eu aveam vârsta de 8 ani) a fost de părere că decizia este una tragică, dar a suportat-o cu gandul că beneficiile vor veni mai târziu.

De ce un colegiu unde cei mai mulţi dintre colegi sunt afro-americani? În principiu, acesta nu a fost motivul primar, dar s-a dovedit a fi un bonus. Cunoştinţele mele vizavi de această cultură m-au atras, deoarece dintotdeauna am vrut să intru în contact cu aceşti oameni pasionali, talentaţi şi prietenoşi.

 Ce te-a încântat cel mai mult la Voorhees? Care este materia ta de bază? Voorhees m-a încântat prin atmosfera sa de familie - fiind un colegiu cu un număr restrâns de elevi- care dau ocazia ca fiecare elev să fie remarcat şi ajutat pe cont propriu. Atmosfera de familie m-a atras în primul rând deoarece ştiam că, fiind atât de departe de casă, voi avea nevoie de un asemenea tratament. În al doilea rând, Voorhees m-a încântat prin programa şcolară foarte riguroasă şi programul sportiv foarte intens. În liceu, m-a implicat în trei sporturi anuale şi doream să continuu şi pe perioda facultăţii. Pe perioada facultăţii, m-am decis să adopt contabilitatea ca materie de bază, având în vedere practicabilitatea, rigoarea programei şi talentul meu în acest domeniu.

Care sunt lucrurile cu care te mândresti acum, la finalul colegiului? În primul rând, ma mândresc cu faptul că am avut ocazia să fiu martoră la un eveniment istoric (inaugurarea primului preşedinte afro-american) prin intermediul participării mele cu prima echipa de dezbateri a facultăţii la ceremonia de învestire. Aceasta realizare este una enormă, deoarece experienta mea ca orator şi în dezbateri era practic inexistentă înainte de a deveni membră a echipei şi, în final, căpitanul şi unul dintre oratorii principali la Seria De Dezbateri Inaugurale ce a avut loc la data de 19 ianuarie 2009. Bineînteles că mă mândresc cu faptul că am reuşit să menţin o medie perfectă şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru puterea de concentrare şi forţa de muncă. În plus, sunt foarte mândră de faptul că am devenit membră a unei organizatii care are în vedere serviciul comunitar şi îmbunătăţirea nivelului de viaţă în toate aspectele. Această organizaţie se numeşte Zeta Phi Beta şi este o sororitate afro-americană. E 9 Mai, ziua independenţei României şi o sărbătoare a Europei, iar tu primeşti o importantă distincţie în SUA. Cum te simţi? Se pare ca sărbătoarea se va ţine în ambele emisfere are globului pentru că, în ciuda faptului că primesc o distincţie în SUA, eu nu voi uita niciodată de unde am pornit, şi anume România. Aş putea spune că acesta este cadoul meu. Te-ai gândit ca, după studii, să vii să profesezi în România? Care crezi că sunt avantajele şi dezavantajele unei cariere în România? Da, această idee mi-a străbătut mintea şi este unul dintre planurile mele de viitor, însă numai după ce voi obţine şi doctoratul şi voi avea o situaţie stabilă aici, în SUA, care îmi va permite să revin în ţară şi să deschid o firmă personală. În ceea ce priveşte o carieră în România, cred că avantajele ţin foarte mult de familie şi libertatea de mişcare în cadrul forţei de muncă. Mă refer la faptul că nu sunt prea multe formalităţi în ceea ce priveşte procesul de obţinere a unei slujbe. În acelasi timp, faptul că am obţinut o educaţie în străinătate reprezintă un avantaj, datorita faptului că o astfel de educaţie este privită ca fiind superioara şi compensaţia financiară este pe măsură. Ca dezavantaje, aş vedea tranziţia de la lingoul american la cel român şi, de asemenea, sistemul bancar care este foarte diferit în Romania faţa de SUA. Un alt dezavantaj ar fi faptul că licenţele obţinute în State sunt mai greu de transferat în sistemul din România.

Dacă ar fi să alegi între o întâlnire oficiala cu Obama sau Băsescu, pe care l-ai prefera? Daca ar fi să aleg între Obama şi Băsescu, cu siguranţă aş încerca să organizez o teleconferinţă cu amândoi. Domnul Basescu este genul de lider care conduce şi rezolvă probleme cu un anume fler de umilitate şi reuşeşte să atragă populaţia prin umanitate, nu printr-un front de superioritate sau perfecţiune. Obama este genul de lider care nu dă înapoi în faţa unei provocări, pentru că ştie că are toate calităţile necesare să rezolve problema, incluzând aici speranţa şi credinţa.

Care este românul pe care il admiri cel mai mult? Românca pe care o admir cel mai mult se numeşte Vasilica Păun şi este mama a trei fete nemaipomenite. În ciuda limitărilor financiare şi educaţionale, nu s-a abătut niciodată din drum şi nu a renunţat niciodată în fata unei situaţii dureroase ori dificile. Dacă ar fi să aleg trei cuvinte care o descriu pe mama mea,aş alege "perseverenţă", "speranţă" şi "rezilienţă" (abilitatea de a se îndoi fără a se rupe).

MVP la softball

Directorul de comunicare de la Voorhees, Teesa Brunson, prin intermediul căreia am contactat-o pe Victoriţa, are numai cuvinte de laudă despre româncă.

"Victoriţa este unul dintre numeroşi studenţi silitori şi inteligenţi de la Voorhees. Ea nu numai că a excelat prin menţinerea notei maxime, 4.0, pe toată durata colegiulu, dar are rezultate notabile şi în activităţi extracurriculare. Ea a fost căpitanul primei echipe de dezbateri a acestui colegiu şi, recent, a fost numită MVP-ul (n.r. cel mai bun jucător) al echipei de softball, în anul academic 2008-2009", spune Brunson.