Pentru a avea şansa să îl întâlniţi pe George Mihăiţă, trebuie să trimiteţi la adresa OP 1, CP 10, Bucureşti, până cel târziu luni, 7 aprilie 2008 (data poştei), talonul de alături, completat cu datele dumneavoastră personale şi cu răspunsul la întrebare.

Îndrăgitul actor George Mihăiţă a împărţit platourile de filmare de la „Supravieţuitorul“ cu fiul său, Tudor.

EVZ TV: Cum a fost să vă reîntâlniţi cu foşti colegi şi prieteni în „Supravie- ţuitorul“ lui Sergiu Nicolaescu? George Mihăiţă: Emoţionantă reîntâlnirea cu Vladimir Găitan, cu Jean Constantin, cu Sergiu Nicolaescu... M-am bucurat că mi-am regăsit anumite stări, emoţii din trecut, cred că am lucrat de-a lungul anilor vreo 10 filme cu Sergiu, am realizat şi roluri care au surprins, nu numai registru comic.

Şi aţi regăsit, după atâţia ani, acelaşi regizor? Sergiu a rămas la fel de ambiţios, tenace, superprofesionist. Întotdeauna şi-a ales actori pe care îi simţea că rezonează cu el. Aparent e dificil să lucrezi cu Sergiu, dar cred că e complicat atunci când nu acoperi toate compartimentele de care are el nevoie, când nu eşti stăpân pe mijloacele tale de expresie. Are o energie incredibilă! Urmează să mai regizeze un film, după un scenariu semnat de Adrian Lusting. Sergiu Nicolaescu a văzut piesa lui „Poker“, la Teatrul de Comedie, şi i-a cerut să facă un scenariu după aceasta.

Cu Jean Constantin aţi putea foarte bine colabora la Comedie, păcat că locuieş te tocmai în Constanţa. Jean este o dulceaţă de om! Am filmat în Cehia pentru „Supravieţuitorul“ şi l-am dus până la centrul istoric, din cârciumă în cârciumă. (Râde) Dacă Jean era întrebat de cineva unde a petrecut nopţile în Cehia, spunea că în cimitir. Şi chiar a dormit în cimitir, într-o rulotă, pentru că trebuia filmată o secvenţă noaptea acolo. Ţin minte un episod care ne-a dat fiori tuturor. Se filma pe alei, în întuneric. La un moment dat, în liniştea aia deplină, s-a deschis cu zgomot uşa unei capele. Toată lumea a înlemnit. A apărut un individ slab, jigărit, vai de el! Jurai că e de pe lumea cealaltă! Era administratorul cimitirului şi acolo dormea.

În rest, n-aţi mai avut spaime, probleme la filmări sper... Ar mai fi una. Eu n-am apucat să filmez scena în cimitirul din Cehia şi am făcut-o în Bellu. Tot pe la 4.00 dimineaţa. Sergiu mi-a spus: „hai, acuma te-mpuşc, cazi pe spate“, şi eu, ca să fie mai spectaculos, m-am aruncat. Aşa mi-am fracturat piciorul în ultima zi de filmare. O lună am stat cu piciorul în ghips.

Figuraţi şi în distribuţia filmului lui Horaţiu Mălăele „Nunta mută“. Aţi văzut producţia în forma finală? Încă nu am văzut filmul, dar reacţiile celor care l-au vizionat au fost dintre cele mai bune. Dacă ar fi să mă iau după reacţiile lor, cu siguranţă va fi selecţionat la Cannes şi are chiar şanse la un premiu. În „Nunta mută“ joc rolul primarului, unul care încearcă să explice de ce a rămas satul lui populat numai de bătrâne.

Tudor spune că aţi fost un tată foarte prezent în viaţa lui. Vă întâlniţi chiar şi în „Supravieţuitorul“, v-aţi întâlnit şi în „Fram“. Da, a apărut şi el în câteva filme, a cochetat cu actoria. În „Supravieţuitorul“, interpretează personajul meu în tinereţe. Sergiu a fost uimit de cât de bine seamănă cu mine cel din tinereţe. Eu cred că eu nu sunt aşa frumos! El e Mihăiţă în varianta reuşită! Am vrut să fiu un model pentru el, ca să simtă că are aproape un părinte, un prieten, un povăţuitor. Am avut ce modela pentru că şi structura lui a fost benefică. A fost şi este foarte serios, nici eu nu am fost absurd. E adevărat că atunci când mergea la un ceai îi ceream numărul de telefon al părinţilor celui sau celei la care mergea...

În general, aşa procedează taţii de fete! L-am crescut mai mult singur, probabil din cauza asta... Am avut dublu rol, de mamă şi de tată. El a respirat succesele mele, am căutat să-l fac să înţeleagă că trebuie să se bucure cu mine. Tudor scrie foarte bine, are un condei extraordinar! E comentator de Local-Kombat la Pro TV şi a luat locul III în Ungaria la o competiţie ju-jitsu. Nici nu ştiam că face sport de performanţă, nu l-aş fi lăsat! Cum să-l las să-l strângă unul de gât?

Câţi copii aveţi, de fapt? Mai am doi băieţi, Andrei şi Vlăduţ, din cea de-a doua căsnicie, cu Delia Seceleanu. Unul are 3 ani jumate, celălalt 5 ani şi jumătate.

AMINTIRI CU „FRAM“ ŞI TUDOR

„Am citit scenariul şi am remarcat că nu am nicio replică. Când am mers la filmări i-am zis domnului Nicolaescu: «daţi-mi şi mie o replică, un „a“, un „î“!» Aşa că mi-a scris una“, povesteşte Tudor Mihăiţă despre scena pe care o împarte în „Supravieţuitorul“ cu Ileana Lazariuc. Îşi aduce aminte că în „Fram“ era îmbrăcat într-o salopetă de catifea şi avea părul blond, buclat. Tudor Mihăiţă a cochetat cu filmul, cu regia şi a scris şi un scenariu pentru un concurs de gen organizat de HBO. Nu l-a câştigat, dar bătălia nu s-a terminat! E absolvent de Jurnalism, lucrează în presa scrisă, e comentator de Local Kombat la Pro TV şi PR Manager al unei companii.

Stand-up comedy pe stradă

Se apropie cea de-a şasea ediţie a Festivalului Comediei Româneşti (n.r. - 6-8 aprilie), dumneavoastră sunteţi iniţiatorul? Festivalul Comediei Româneşti este un proiect început de mine, la care ţin foarte mult. Am iniţiat şi un concurs de dramaturgie românească, aflat la a treia ediţie, am primit sute de comedii româneşti, încă de acum doi ani. Deja le şi punem în scenă, ar fi cazul piesei câştigătoare acum doi ani, „Dumnezeul de a doua zi“, a lui Mimi Brănescu. „Comedia ţine la TINEeri“ este un alt proiect al Teatrului de Comedie prin care absolvenţi de la Regie şi-au pus în scenă piese. La Edinburg am văzut evenimente stradale, spectacole în stradă, one-man-show-uri, stand-up comedy, aşa vreau să animăm şi Centrul Istoric al Bucureştiului.

Domnul Beligan, cel care a înfiinţat acest Teatru de Comedie, e cu ochii pe dumneavoastră? Domnul Beligan mi-a spus că îi face plăcere că sunt eu directorul teatrului pe care l-a înfiinţat.

Artiştii sunt mai boemi, dumneavoastră vă simţiţi confortabil în haina de manager? Nu ştiu dacă sunt un bun manager. Sunt un bun animator, am trecut prin multe, viaţa mi-a dat şansa să pot să deschid uşi şi îmi este mai uşor.

Aţi mai primit oferte să jucaţi în telenovele, după „Secretul Mariei“? Da, dar l-am refuzat pe Valeriu Lazarov pentru că am alte proiecte mai solide, prin care pot să arăt ce ştiu eu să fac mai bine. Sunt de acord cu actorii care joacă în telenovele, îi înţeleg, e nevoie de bani, dar când ai posibilitatea să alegi ceva mai bun e şi mai bine.

Ce vă păstrează aşa jovial? Sunt un om împlinit. Nu mi-e frică de ziua de mâine, mi-am consolidat poziţia şi nu cred ca vreun teatru sau vreo televiziune să spună mâine „nu, George Mihăiţă, nu mai poţi!“.