Pentru a avea şansa să vă întâlniţi cu Alexandra Ungureanu, trebuie să trimiteţi la adresa OP 1 CP 10 Bucureşti, până cel târziu luni, 4 februarie, talonul de participare la concurs. Talonul poate fi găsit in ediţia de vineri, 1 februarie, în Ghidul TV al “Evenimentului zilei".

Prima voce care a vrăjit-o pe Alexandra Ungureanu a fost cea a Angelei Similea. Şi pentru că tatăl ei o echipase cu microfon, viitoarea artistă ţinea reprezentaţii pentru vecinii din Oneştiul natal. Acum, încinge cluburile alături de băieţii de la Crush.

EVZ TV: O voce excepţională care nu avea chip. Ai stat ascunsă multă vreme, de ce? Alexandra Ungureanu: Cred că o să mă urmărească spectrul acestui debut anevoios al meu şi când voi ajunge la vârsta venerabilă a Tinei Turner, dea Domnul să prind anii ăia şi să fiu tot pe scenă! M-a necăjit destul faptul că nu reuşeam să sparg gheaţa, “vina” au purtat-o destui oameni care nu au avut suficientă încredere în mine la momentul respectiv, dar şi eu, că nu ştiam să spun răspicat ceea ce-mi doream.

La un moment dat ai vrut chiar să te laşi de muzică. Ce te-a adus la acest soi de disperare ?

Să zicem că acele eşecuri, aşa cum vedeam eu încercările mele neizbutite de a scoate un album şi de a fi promovată ca la carte, şi nu numai prin colaborările mele. Plus că, într-o vreme, a început să mi se pară aşa superficială lumea asta, că mă gândeam că nu o să mă regăsesc nicicum în ea şi nici n-o să capăt satisfacţia lucrului, pe care mi-o doream aşa mult. De fapt a fost şi un moment în care m-am concentrat foarte mult pe şcoală, eram în clasa a XI-a şi am început să mă pregătesc pentru bacalaureat şi admiterea la facultate. Cum am venit în Bucureşti, periplul meu în lumea muzicală s-a reluat cu participări la emisiuni-concurs, festivaluri, castinguri, e greu să stai deoparte cĂnd eşti “contaminat” cu acest microb. Am mai avut un moment de cădere, dar vina o purtam doar eu, după festivalul “Cerbul de Aur», unde nu am evoluat aşa bine cum mi-am dorit şi cum era normal, ca reprezentantă a RomĂniei.

Oneştiul e pepinieră de gimnaste, cum de ai scăpat de microbul acesta şi te-ai ales cu muzica ?

Pur şi simplu nu am avut niciodată intenţia să fac gimnastică, deşi toate fetiţele, la vârsta la care eram la grădiniţă şi se făceau recrutări în acest sens, erau înnebunite să ajungă Nadia. Eu am făcut ceva sport mai târziu, tenis de câmp, volei.

Cu ce muzică ai crescut, ce fredonai tu în baie când nici nu visai că vei încinge cluburile cu vocea ta? La mine în casă se asculta multă muzică, ai mei aveau o colecţie întreagă de discuri de vinil, în mare parte cu artişti români ai vremii. Sufletul meu rezona într-un mod cu totul special la vocea şi piesele Angelei Similea, o prezenţă care mă vrăjea până la lacrimi, deşi… ce să ştiu eu de iubire la 5,6 ani ? Dar trăiam fiecare cuvinţel cu maximă intensitate şi în scurt timp dădeam spectacole pentru musafiri şi pentru vecinii de pe scară. Aveam pickup-ul în priză, microfonul rusesc pe care mi-l cumpărase tata şi eram gata de reprezentaţie. Mai târziu, am adăugat noi nume seriei de artişti care mi-au îmbogăţit sufletul: Roxette, Shania Twain, The Corrs, David Coverdale, Toto, Brian Adams, Michael Bubble, Holograf, Iris, Sheryl Crow, Eagles.

Te-ai ţinut departe de Eurovision în 2008? Mi-aş dori foarte mult să particip la Eurovision în formula în care activez acum, împreună cu cei de la Crush. Anul acesta nu am reuşit să trimitem nicio piesă, deşi eu am primit câteva oferte de la alţi compozitori. Au fost piese frumoase, dar am considerat că niciuna nu este potrivită pentru astfel de eveniment. Aş participa la Eurovision doar mizând pe o piesă foarte bună. Evident, poţi să ai o piesă bună şi o prezenţă foarte reuşită, dar în contextul respectiv să nu ieşi învingător, dar eu vreau să plec la drum cu toate ingredientele necesare.

Pe cine/ce te bizui ca să fii ferită de eşec? Nu te poţi feri de eşec. Vine o zi când publicul nu va mai primi la fel de bine ca până atunci producţiile tale. Şi trebuie să faci o pauză, să încerci să te reinventezi, iar dacă nu reuşeşti, te retragi. Fiecare piesă pe care o lansăm are girul mai multor oameni care sprijină acest proiect, al casei discuri, al oamenilor de specialitate, chiar al prietenilor apropiaţi. Noi ne bazăm pe talentul nostru, pe bunul nostru simţ, pe faptul că ne alegem colaboratori care să ne ajute să realizăm producţii de calitate, dar, când ai ieşit din studio, nu poţi decât să ţii pumnii strânşi şi să speri că piesa ta va avea feedbackul sperat.

De ce nu ai intrat şi tu sub numele Crush, preferând să rămâi cumva independentă? Eu nu colaborez cu Radu şi Sorin, noi suntem o trupă, un proiect. Deşi e clar că titulatura (n.r.- Crush & Alexandra Ungureanu) induce în eroare. Mi-am dorit să îmi păstrez numele pentru că au fost ani de muncă şi încercări pĂnă ca el să ajungă să însemne ceva, şi asta înainte să-i întâlnesc pe cei de la Crush. Oricum, suntem două jumătăţi destul de diferite ca structură, dar care se combină ideal.

Ai experimenta genuri noi, eşti atentă la trendurile în muzică, în ideea de a fi cu un pas înainte? Pentru mine muzica e "materie sensibilă", trece prin filtrul sufletului meu, nu prea mă impresionează trendurile. De aceea ascult şi cânt muzica ce-mi place. De partea cu trendurile se ocupă colegii mei, pentru că de la ei porneşte muzica pe care o cântăm şi e adevărat că ei dau sound-ul nostru catalogat drept foarte modern. Ascult şi producţii din zona de club, piese care îmi dau o stare de bine şi mă energizează, dar nu ştiu să-ţi zic primii 10 DJ din lume, de exemplu.

De la backing-vocal la solist, cum se schimbă de-a lungul acestui traseu relaţia cu publicul? E diferenţă mare de abordare. Dar e o « şcoală » care mi-a prins extrem de bine, mai ales că am stat lângă un artist complex cum e Paula Seling. Am prins gustul drumurilor şI al turneelor alături de Paula şi de membrii 7th Heaven. La un moment dat am început să preiau direct responsabilităţile de ‘front man’, pentru că aveam micul meu moment, 2-3 piese după ce cĂnta ea. Atunci am învăţat că nu trebuie să te compari cu nimeni, trebuie să înveţi, să « furi » lucrurile bune, să le treci prin filtrul tău, să oferi ce ai mai bun publicului.

În momentul acesta lucrezi la un nou proiect? Ne poţi spune despre ce este vorba, în ce formulă? Formula de bază e aceeaşi, Crush + Alexandra Ungureanu, promovăm single-ul «Hello» şi intenţionăm să mai lansăm un single de pe albumul cu acelaşi nume, apărut anul trecut. Lucrăm la piese noi, la noi variante de punere în scenă a show-ului nostru. Separat, fiecare dintre noi mai are şi alte proiecte. Mie îmi place să colaborez cu artişti din zone pe care nu le abordez cu trupa mea. Am înregistrat o piesă foarte frumoasă alături de Tony Poptamas, pentru albumul lui, compoziţia lui Sandy Deac de la Desperado. Vor mai fi câteva colaborări anul acesta, dar păstrez surprizele pentru momentul potrivit.

Ţi-ai cucerit publicul nu numai cu vocea, dar şi cu aerul tău timid, cu modestia ta. Succesul te va schimba? Ar trebui să mă schimbe în bine. Să mă impulsioneze , să mă motiveze să fiu din ce în ce mai bună. Oricum, sunt convinsă că totul va fi aşa cum s-a întĂmplat şI până acum, succes obţinut cu paşi mărunţi, dar siguri. Cu siguranţă au fost schimbări de-a lungul anilor. Deşi sunt o persoană timidă şi încă mi-e greu să-mi privesc interlocutorul direct în ochi într-o discuţie, simt că stau bine pe picioarele mele pe scenă sau oriunde merg.