Inelul Pescarului, unul dintre cele mai încărcate simboluri ale papalității, își are originea în secolul al XIII-lea, fiind purtat pentru prima dată de papa Clement al IV-lea (1265–1268).

Simbolul autorității papale

 În acea perioadă, inelul Pescarului, era folosit pentru sigilarea documentelor papale private, în timp ce documentele oficiale erau autentificate cu o bulă de plumb. Această dublă funcționalitate reflecta diferența dintre comunicările personale ale papei și cele oficiale ale Bisericii.

De-a lungul timpului, utilizarea practică a inelului s-a redus, însă valoarea lui simbolică a crescut, devenind un semn esențial al autorității suveranului pontif.

Conform tradiției, Inelul Pescarului este realizat din aur și este decorat cu o imagine a Sfântului Petru pescuind dintr-o barcă  un simbol biblic ce face trimitere la momentul când Iisus i-a spus lui Petru: „De acum vei prinde oameni” (Luca 5:10).

Această scenă subliniază misiunea spirituală a papei, ca succesor direct al Sfântului Petru și conducător al Bisericii Catolice. Pe marginea inelului este gravat numele papei care îl poartă, accentuând unicitatea fiecărui pontificat.

Gestul respectului, sărutarea inelului și semnificația ei

Pe lângă rolul său simbolic, Inelul Pescarului a avut în trecut o funcție practică foarte importantă: autentificarea documentelor papale.

Ceara topită era turnată pe scrisori, iar inelul era apăsat în aceasta pentru a crea un sigiliu unic, garantând astfel autenticitatea și integritatea documentului.

Chiar dacă astăzi inelul nu mai este folosit ca sigiliu, el rămâne un simbol viu al autorității papei, fiind purtat în cadrul ceremoniilor religioase și evenimentelor oficiale. Un aspect aparte al acestui simbol este ritualul sărutării inelului, cunoscut sub numele de „osculum pacis”  sărutul păcii.

Această practică, încărcată de semnificații spirituale, datează din secolul al IX-lea, fiind inițial rezervată clericilor de rang înalt și demnitarilor. Ulterior, ea s-a extins, devenind un gest prin care credincioșii își exprimă respectul, devotamentul și dorința de comuniune cu papa și cu Biserica Catolică. În secolul XX, acest obicei a fost integrat în numeroase ceremonii oficiale, precum audiențele papale sau vizitele de stat.

Totuși, Papa Francisc a propus o abordare mai simplă, umanizând relația cu credincioșii: el a încurajat uneori o îmbrățișare sau o strângere de mână în locul sărutării inelului, fără a diminua valoarea simbolului în sine.

Începutul pontificatului

În cadrul ceremoniei de inaugurare a unui nou pontificat, Inelul Pescarului este însoțit de o serie de alte simboluri liturgice care subliniază autoritatea și responsabilitatea papei ca lider al Bisericii Catolice. Printre acestea se numără Pallium, o eșarfă albă din lână de miel, decorată cu cruci negre, care este așezată pe umerii papei.

Acest obiect simbolizează unitatea cu episcopii din întreaga lume și împărtășirea responsabilității pastorale. Lâna din care este realizat provine de la doi miei, binecuvântați și aduși de călugărițele trapiste de la mănăstirea Tre Fontane din Roma.

Un alt simbol este mitra, acoperământul specific capului purtat de episcopi și de papă, care semnifică autoritatea spirituală, înțelepciunea și capacitatea de a conduce poporul lui Dumnezeu.

Tronul papal, cunoscut sub numele de Cathedra, este scaunul din Bazilica Sfântul Petru de la Vatican, de unde papa predică și își exercită autoritatea de învățătură. În timpul ceremoniei de început al pontificatului, papa este așezat pe acest tron, marcând oficial începutul misiunii sale, dosaresecrete.