Acum 22 de ani, puterea nou instalată, printr-o diversiune care a făcut o mie de morţi, a încercat să impună un regim similar celui pe care Moscova, sub Gorbaciov, îl experimenta deja de ani buni. Şi pe care reuşise să-l exporte, prin "revoluţii de catifea", în tot lagărul socialist. Era vorba de perestroika şi glasnosti.

Doar că revolta străzii, aţâţată de baia de sânge provocată de grupul Iliescu pentru a se legitima, s-a radicalizat. A luat rapid o turnură tăios anticomunistă şi pro-occidentală. Disperată, noua putere a recurs la toate abuzurile, diversiunile şi brutalităţile imaginabile: inclusiv celebrele mineriade.
Dar, în ciuda controlului politic grosolan, a păstrat aparenţa funcţionării instituţiilor democratice. Iar în faţa protestelor Occidentului, regimul Iliescu a jucat un balet abil, pentru a nu distruge punţile spre Vest. Dimpotrivă, a mimat colaborarea şi bunele intenţii.

În iulie 2012, situaţia este incomparabil mai gravă. Puterea de acum nici măcar nu se mai chinuie să păstreze aparenţele. Prin documentul semnat cu neo-minerii lui Dogaru, regimul USL se angajează de-a dreptul să desfiinţeze instituţii fundamentale ale statului: Curtea Constituţională, DNA, ANI, CNSAS… Instituţii care le jenează bunul plac al guvernării.

O judecătoare de la Curtea Constituţională este ameninţată cu moartea de un deţinut, condamnat pentru omor deosebit de grav, la instigarea a doi poliţişti. Obiceiul de a folosi deţinuţi de drept comun pentru a ameninţa, chinui sau lichida persoanele incomode este unul de cea mai pură sorginte kaghebistă.
E plină memorialistica închisorilor comuniste de asemenea episoade sinistre. (Fenomenul „Piteşti”, însuşi, se bazează pe această oroare.) În 1985, cu numai patru ani înainte de căderea comunismului, inginerul disident Gheorghe Ursu a fost bătut şi torturat până la moarte de un "coleg de celulă", Marian Clită, la instigarea a doi colonei de poliţie, Tudor Stănică şi Mihai Creangă.

În fine, reacţiilor oripilate ale cancelariilor şi presei occidentale, regimul USL le răspunde sfidător cu "dă-te-n mă-ta!" Lucru inimaginabil pe vremea lui Iliescu şi chiar Ceauşescu, dar perfect tipic pentru Stalin sau Pol Pot.

Am fost naiv. "Mineriadă" se dovedeşte un cuvânt prea moale. În 1990, Iliescu a folosit toate tălpile şi tertipurile pentru a ţine România împotmolită într-un "socialism cu faţă umană". Autorii loviturii de stat din acest iulie 2012, însă, vor să ne arunce, premeditat, cu sânge rece, direct în perioada zorilor întunecaţi ai bolşevismului.

Te-ar putea interesa și: