Cand Tocqueville a scris "Despre democratie in America", visul american insemna implinirea totala, profesionala si personala, a unui individ care a obtinut, cu munca multa, succes, faima si bogatie.
Era industrializarii din secolele XIX si XX a transformat, incet, incet, visul american, pana cand din cele trei componente ale sale a ramas doar ultima: bogatia.
Visul american a devenit, astazi, a te imbogati repede, iar tinerii profesionisti romani sunt in pericol sa-l urmeze cu mai multa tenacitate decat folosesc pentru a-si construi, cu eforturi constante, o cariera adevarata.
In Romania, ca si in America, bogatia unora a devenit un motiv destul de bun pentru a le aduce faima nationala, in timp ce succesul si realizarile unei persoane inca trebuie sa treaca testul valorilor care rezista in timp, pentru a putea fi confirmat.
A devenit, chiar si pentru romani, un cliseu, fixarea, ca obiectiv, a primului milion de dolari pana la 30 de ani. Cativa l-au si atins. Foarte putini l-au realizat urmand o cale ambitioasa, dar unidirectionala de dezvoltare profesionala.
Cei mai multi, insa, au folosit orice mijloace, devenind practicanti de moment ai oricarei meserii care le putea aduce castig imediat. Desi le-a adus bani, cu siguranta le-a erodat drumul catre succes.
Un tanar care pana la 30 de ani a schimbat domeniile de activitate dupa diversele oportunitati financiare pe care le-a identificat aleator, specializandu-se in speculatii mai degraba decat intr-o profesie, se va bucura de castigurile imediate.
Dar cine va fi el? Si, mai important, va putea sa fie vreodata un model pentru generatia mai tanara? Un simbol al reusitei „visului american”?
Nu, nu va putea fi un model, asa cum nu sunt modele, pentru profesionistii de astazi, romanii a caror valoare este exclusiv financiara. Si care le scuza, aparent, lipsa de moralitate, verticalitate, educatie si viziune.