"Nu ştiu în ce calitate este dânsul atât de scandalizat de faptul că domnul Traian Ungureanu nu a luat până acum niciun Premiu Ioan Chirilă?"

Un personaj dintr-o piesă a dramaturgului Neil Simon spune urmatoarea replică: oamenii cred tot ce citesc. Subtextul replicii este fireşte chiar dacă nimic nu este adevărat. Suntem prea grăbiţi ca să mai avem timp să verificăm tot ce scriu unii şi alţii... aşa că luăm drept bun ce ni se oferă, fără să ne gândim la consecinţele pe care le poate avea minciuna, reaua credinţă, ipocrizia etc.

În suplimentul Evenimentul Zilei, născut chiar de ziua Premiilor, adică pe 26 noiembrie, ca un omagiu adus celei de a patra ediţii a acestui eveniment caracterizat drept „un spectacol de orgoliu, valoare şi freamăt concurenţial”, domnul Radu Paraschivescu, laureat a două premii Ioan Chirilă şi membru în ultimul juriu al Premiilor, îşi manifestă revolta legată de faptul că sunt ziarişti merituoşi care sunt „ocultaţi” şi susţine că dânsul nu este „nici orb şi nici făţarnic”.

Spune că s-a simţit „inconfortabil” câştigând într-o întrecere în care Traian Ungureanu „n-a fost lăsat să ia startul”, că „ranchiuna personală ne întunecă judecata”, că „există cel puţin 5 comentatori TV care n-au intrat în calcule, printre care Banciu şi Vîjeu” şi în final ne mai trage o palmă, e drept, ultima, în care ne spune că „îşi doreşte pentru Premii strălucire diamantină, nu revanşe tacite sau ocultări vinovate”.

Într-un cuvânt, a desfiinţat Premiile şi, în final, ca să-şi întărească autoritatea l-a adus şi pe Ioan Chirilă în prim plan, aşa cum fac toţi cei care vor să se răfuiască cu noi.

Dacă domnul Radu Paraschivescu, ca membru al juriului, ar fi citit regulamentul Premiilor, nu ar mai fi fost obligat să se revolte şi nici să ne insulte. Regulamentul spune clar: nominalizările se fac de către instituţiile media şi câteva personalităţi publice. Anul acesta au fost 27 de instituţii şi 9 personalităţi  publice.

CINE L-A ÎMPIEDICAT PE TRAIAN UNGUREANU „SĂ IA STARTUL”? PREMIILE IOAN CHIRILĂ?

Premiul pentru carte nu se acordă necondiţionat, ci doar în anii în care va fi publicată cel puţin o carte de referinţă, originală şi inedită, conformă cu standardele de calitate impuse de Ioan Chirilă. în competiţie vor intra doar cărţile care au fost publicate în intervalul cuprins pe perioada dintre cele două ediţii. Cărţile care au intrat in anii anteriori nu pot participa la actuala ediţie. Ulterior am mai dat un comunicat pe site-ul oficial al Premiilor in care am precizat urmatoarele: cărţile trebuie semnalate şi aduse de către autori deoarece instituţiile au nominalizat până acum foarte puţine cărţi. Toate cărţile care au ajuns la noi au fost luate in seamă şi notate de juriu.

CINE L-A „OCULTAT” PE DOMNUL TRAIAN UNGUREANU?

Mi-e teamă că cei 5 comentatori tv despre care spune domnul Paraschivescu că nu au intrat în calcule au fost aduşi în discuţie doar ca să mărească spectaculos graficul victimelor. Domnii Banciu şi Vîjeu au fost nominalizaţi în ediţiile precedente: în 2007 Banciu a obţinut 2 nominalizări, iar Vîjeu una. în 2006 Banciu a avut 7 nominalizări şi a intrat în discuţia juriului. Este foarte probabil ca şi ceilalţi 3 comentatori Tv ale căror nume nu am avut plăcerea să le cunoaştem să fi fost şi ei nominalizaţi. Faptul că nu au câştigat încă nu este vina noastră.

Nu cred că domnul Paraschivescu s-a simţit inconfortabil când a luat şi al doilea Premiu Ioan Chirilă. îmi amintesc perfect ce a rostit atunci. Sper că nu a fost făţărnicie.

Dacă domnul Radu Paraschivescu s-a constituit în avocatul părţii vătămate, ar fi trebuit să studieze dosarul procesului şi pe urmă să lucreze la apărare.

Cel mai mult mi-a plăcut ultima frază, care este de un cinism perfect în cazul de faţă - revanşe tacite şi ocultări vinovate. Bieţii cititori  nu au cum să înţeleagă această frază suprarealistă aşa că am să le-o explic eu: ce să înţelegem prin revanşă tacită? Pentru cine nu ştie, în anul 2002 a apărut în ProSport un articol demolator, intitulat 30 de ani fără sport, semnat de Traian Ungureanu, care a stârnit nu numai rumoare, dar şi revoltă. Era nu doar un atac la adresa lui Ioan Chirilă, dar şi la întreaga lume a sportului românesc. Printre alte stupidităţi, cataloga cartea lui Ioan Chirilă, Ar fi fost prea frumos, pe care cred că doar o răsfoise, drept o carte IDIOATă, cu un titlu mioritic.

Niciun critic de renume nu şi-ar fi permis să califice cartea lui Ioan Chirilă drept o carte idioată. A fost un atac grosolan şi gratuit, un act de laşitate, fiindcă autorul nu mai trăia. Radu Cosaşu, Ilie Năstase şi mulţi alţii au replicat cu vehemenţă.

Aşadar, tot noi suntem acuzaţi de „vinovăţii oculte” şi de „revanşă tacită”. Nu vrem să discutăm despre vinovăţie, cu riscul de a prelungi anormalitatea şi de a uita diferenţa dintre călăi şi victime.

L-am invitat pe domnul Radu Paraschivescu în juriu convinsă fiind că este o alegere excelentă. Nu regret! Mă aşteptam la mai multă sinceritate, la mai multă onestitate. Am fost şase oameni care nu ne-am ferit să spunem ce gândim; ar fi putut să deschidă acest subiect, care îmi dau seama că îl arde de foarte multă vreme. Ar fi primit aceleaşi răspunsuri pe care le-am dat aici, dar nu a făcut-o.

Este foarte curios că s-a discutat şi despre moralitate, despre faptul că între doi candidaţi la fel de buni ar trebui sa primeze moralitatea în defavoarea excesivităţii şi mai ales a violenţei de limbaj. S-a discutat şi despre cărţi şi despre faptul că am scris pe site-ul Premiilor că autorii sunt invitaţi să-şi înscrie singuri cărţile, deoarece noi nu avem de unde să ştim tot ce se publică etc.

Întrebarea este de ce nu şi-a adus domnul Ungureanu nicio carte la Premiile Ioan Chirilă?

„Ranchiuna personală ne întunecă mintea”. (Ranchiună, într-un dicţionar de sinonime, înseamnă: ură, invidie, duşmănie, resentiment.)

După toate informaţiile pe care i le-am furnizat despre regulamentul Premiilor, domnul Radu Paraschivescu ne atacă cu ostilitate duşmănoasă. Nu ştiu în ce calitate este dânsul atât de scandalizat de faptul că domnul Traian Ungureanu nu a luat până acum niciun Premiu Ioan Chirilă? şi nu ştiu de ce îmi reproşează mie acest lucru. Sunt uimită că ştie şi câte premii trebuia să ia...

Înclin să cred că este vorba de o campanie electorală a domnului Traian Ungureanu, care poate candidează pentru un post important, ca de pildă cel de ambasador. Dar pentru asta nu ai nevoie de un premiu care poartă numele unui ziarist prost, care a scris o carte IDIOATă.

Sigur că avem dreptul să spunem orice, dar nu oricum. Ziarele se apără şi spun că nu mai există cenzură; dar există cenzură. Cei care fac politica ziarului o ştiu prea bine. Ani de zile am tremurat în faţa comuniştilor; acum tremurăm în faţa celor care au lucrat la Europa Liberă şi la BBC.   Nu cred că am „mintea întunecată”, ci foarte limpede. Nu am „ocultat” pe nimeni, nu am oprit „startul” nimănui. Uşile Premiilor au fost deschise pentru toţi. Ranchiunos este cel care a primit  un vot de blam acum 6 ani pentru un articol demolator şi extrem de violent în limbaj şi care nu a fost în stare până acum să-şi ceară măcar scuze, dar care pretinde acum un Premiu Ioan Chirilă.

Pentru aroganţa fără seamăn a tuturor acestor acuzaţii şi reproşuri neîntemeiate, începand cu ediţia a cincea, în regulamentul Premiilor va fi introdusă următoarea clauză: Cei care au adus în scris prejudicii morale operei lui Ioan Chirilă nu au dreptul să acceadă la aceste Premii. Cred că gazetăria sportivă nu începe cu domnul Ungureanu şi nici nu se termină cu el chiar dacă domnul Paraschivescu ne lasă această impresie. Mai sunt şi alţi ziarişti foarte talentaţi care nu au luat încă nici un premiu Ioan Chirilă. De ce nu vorbim şi despre ei?

Aş vrea să-l rog pe domnul Radu Paraschivescu să lase în grija noastră memoria lui Ioan Chirilă şi să nu se mai ocupe de ea.