Preţurile pentru o noapte de cazare în Capitală au scăzut cu până la 50% în ultimii doi ani. Cu toate acestea, camerele sunt goale în cea mai mare parte a timpului.

Clemens S., din Germania, a revenit la Bucureşti zilele trecute, după doi ani de absenţă. Văzuse Capitala în perioada în care România încă strălucea sub efectele boomului economic, iar criza era doar o veste proastă care se auzea dinspre Vest.

Nici străzile pietonale ceva mai aglomerate, cu terase înghesuite, şi nici cele câteva clădiri noi de birouri cu zeci de maşini în faţă nu l-au dus cu gândul la cât de severă este recesiunea cu care se confruntă astăzi România. Surpriza a venit la hotel, unul mic, de trei stele, de lângă Parcul Carol, acelaşi la care înnoptase şi data trecută.

„Dacă atunci am plătit 80 de euro pe noapte, cu mic dejun inclus, acum am plătit 38 de euro pe noapte, plus 5 euro micul dejun. Nu-mi venea să cred”, se miră turistul german.

În ciuda preţului accesibil, hotelul era aproape gol, după cum indicau liniştea şi mesele care rămâneau dimineţile neatinse în restaurant. „A fost OK. Probabil că nici nu se merită să mai investească acum, la atât de puţini clienţi”, crede Clemens.

Negociere de 40%, pe loc

Liniştea şi pacea domneau şi la un hotel „boutique” din zona Centrului Vechi, când Bogdan B. avea nevoie de o cazare. Iar recepţionerul era atât de bucuros să vadă pe cineva trecând pragul încăperii, încât a fost dispus la negocieri. Şi rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. De la 100 de euro, cât părea a fi preţul la început, s-a ajuns cu uşurinţă la 62 de euro/ persoană pe noapte.

Strategia reducerilor direct la recepţie funcţionează acum în mai multe oraşe europene, dar scăderile nu sunt atât de mari. În general, turistul poate obţine un preţ cu 10-20% mai mic decât cel solicitat iniţial.

„Negocierea la faţa locului a devenit o practică întâlnită la toate hotelurile din Capitală. Fiecare lucrător din front-office are un barem până la care poate negocia tariful de cazare afişat”, spune Mircea Drăghici, consultant Departamentul hoteluri CB Richard Ellis.

Falimentul, noua perspectivă

După un an cu un grad de ocupare cu aproape 60% mai mic faţă de 2008, industria hotelieră din marile oraşe pare a fi în agonie. Din ce în ce mai multe hoteluri sunt executate silit de bănci, iar proiectele începute stagnează din cauza lipsei de finanţare.

„Problemele întâmpinate de proprietari vor crea oportunităţi pentru investitori, atât pentru achiziţia proprietăţilor în dificultate, la preţuri sub valoarea de piaţă, cât şi pentru investiţii în hoteluri noi, prin ieftinirea terenurilor şi a construcţiei”, se arată într-un raport al companiei Colliers. Specialiştii spun că tariful de cazare se va menţine şi în 2010 la nivelul impus încă de anul trecut.

„Fiecare lucrător are un barem până la care poate negocia tariful afişat.“, MIRCEA DRĂGHICI, consultant CB Richard Ellis

CONDIŢII

Grecii negociază în funcţie de sejur

Şi hotelierii din alte oraşe europene sunt dispuşi să negocieze tarifele afişate. În Atena, de exemplu, dacă tariful „oficial” era de 70 de euro/cameră/noapte, turistul putea obţine un tarif de 55 sau chiar 50 de euro.

Reducerea depinde şi de numărul de nopţi pe care avea să le petreacă în hotel. Şi în Sofia se poate scoate un preţ mai bun direct la recepţie. Mai puţin dispuşi să stea la discuţii sunt hotelierii din oraşele italiene, dar şi cei din Germania.

Într-un caz fericit, aici se pot obţine discounturi de până la 5%-10%. La nivelul întregii Europe, preţurile pentru cazare au scăzut, în medie, cu 30% în ultimii doi ani.