Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Jucatorii de masti de la Vaslui ii fascineaza pe amatorii de arta de la Paris.
Artistul plastic Felix Aftene isi expune tablourile la doi pasi de Champs Elysees, la Galeria de arta „Paul Amarica”. Galeria de arta a romanului Paul Amarica se afla pe rue Washington din Paris, la un minut de celebra Champs Elysees. Pentru cateva saptamani locuiesc aici cateva „personaje” misterioase, aduse din nordul Moldovei de tanarul plastician Felix Aftene.
Himere romanesti, langa Champs Elysees
Artistul s-a nascut in 1972, la Vaslui, a absolvit in 1996 Academia de Arte „G. Enescu” din Iasi si in prezent este scenograf la TVR Iasi. De un pitoresc tandru, personajele sale au o forta ca de magnet.
Mica galerie de pe strada pariziana cu nume de mare capitala a lumii foieste de parizieni eleganti, avizi de arta. „Pictura tanarului respira un aer bizantin, de ceva vechi, autentic”, imi spune incantat un vizitator, „functionar”, secretar in Ministerul francez de Finante.
Universul lui Felix Aftene pare o lume simbolica, populata de siluete desprinse parca de pe scoartele taranesti: personajele danseaza, se joaca, sufla in instrumente magice, incaleca animale fabuloase de curte, au aripi si coarne, au doua sau mai multe guri.
Dezinvoltura miscarilor le „salveaza”, insa da impresia de spectacol sau de alegorie: personajele lui Felix Aftene sunt vii, reale, puse pe joc si joaca precum o fac taranii cand isi joaca mastile in curte, in ajun de An Nou.
„Sunt simboluri care imi vin din copilaria de la bunici, dintr-un sat din judetul Vaslui. Oamenii isi construiau singuri mastile, instrumentele, din ce aveau pe langa casa. Puterea lor de creatie era fascinanta”, marturiseste Felix Aftene, cu un ochii spre „Cantaretii noptii”. De la Iasi la Paris: drumul artei si al hazardului
Drumul lui Felix Aftene de la Iasi, unde s-a afirmat ca artist, la Paris e presarat cu numeroase expozitii personale sau de grup in mai toate tarile Europei, in galerii din Canada sau Statele Unite.
Parisul este insa intotdeauna un vis ravnit, un popas artistic cu aura mitica: „Artistii sunt atrasi de Paris, de energia lui particulara. Cu ani in urma am expus la Institutul Cultural Roman de la Paris. De data aceasta expun intr-o galerie particulara, la invitatia lui Paul Amarica”.
Cum ajunge un tanar artist plastic din Romania sa-si expuna viziunile la doi pasi de Champs Elysees? La mijloc e magia relatiilor, intamplarea fericita si, ca fir rosu, gustul real, oricat ar fi el de subiectiv, pentru arta al „patronilor” de galerii, al publicului lor. Paul Amarica e un roman care a fugit din tara inainte de 1989.
Dupa tot felul de peripetii, romanul a fost impresar sportiv, apoi artistic. Agenda lui e garnisita cu nume importante de francezi care au atat bani, cat si gust estetic.
Filiera nu mai are nevoie decat de tusa hazardului. Una dintre invitate, Katia Hraste, manager la filiala unei importante firme de automobile din Paris, rezuma: „Am ajuns in Romania fiindca incercam sa ajut o fetita bolnava sa vina la tratament in Franta. La Iasi i-am cunoscut pe Felix Aftene si grupul lui de artisti. Mi-a placut ceea ce face. Revenind la Paris, un taximetrist de origine romana mi-a spus ca are un prieten care tine o galerie de arta. Eu n-am fost decat un „mesager”. O „calauza”, ar spune Felix Aftene, si o face in culori care ordoneaza pe panza o lume proprie.
Parisul, in „sunet” propriu
Nu e atat dovada de modestie, cat semn discret de incredere: deja instalata in tonurile si formele de pe panze, maturitatea nu indrazneste sa invadeze cuvintele artistului.
„Stiu sigur ca sunt pe drumul cel bun, spre „sunetul” propriu”. Acest sunet propriu, Felix Aftene l-a presimtit inca din copilarie, in curtea bunicilor care, de Sarbatori, se umplea de mascati si de cantarile lor. Toate personajele plastice imaginate de Felix Aftene sunt inconjurate de muzica. Ai spune ca sunt mute si ca limbajul cuvintelor le e strain.
Dar mainile, gurile lor sunt facute pentru a manui un alt limbaj, al sunetului pur, niciodata insa grav, ci unul luminos, de „bunavestire”. Instrumentele lui Felix Aftene sunt fermecate, fantastice. Sunetul sau propriu se aude deja din goarna tripla a „Himerei”, din salba de clopotei a „Vestitorului”, din dubla talanga a „Ispitei”.
Mica strada din coasta somptuosului Champs Elysees s-a umplut de cantarea lor. Parizienii, amatori de arta, ciocnesc o cupa de sampanie pe trotuar, in fata galeriei „Paul Amarica”. Le tin companie „Mirii”, in sunet de „Colinde”, la umbra unui copac singuratic de pe un „Deal” din relieful Vasluiului.
Recomandările noastre
