Hezbollah, calul de curse al Orientului Mijlociu, a ajuns o mârțoagă

Hezbollah, calul de curse al Orientului Mijlociu, a ajuns o mârțoagă

Libanezii nu mai consideră de multă vreme Hezbollah un cal de curse de rasă, ci, mai degrabă o mârțoagă șchioapă, scrie NationalInterest.

Steagurile Hezbollah flutură de pe lampioane, iar panouri publicitare înfățișează chipurile unor membri Hezbollah uciși în luptă în acest oraș sudic libanez care, după unele estimări, este acum al cincilea ca mărime din Liban.

Tineri care fac parte din gruparea șiită circulă pe străzi cu BMW-uri noi, neîmatriculate, pentru a demonstra că sunt mai presus de legea libaneză. Orașul Nabatieh este fieful Hezbollah și se află la granița Libanului cu Israel. În timpul operațiunii „Fructele mâniei” (sau „Războiul din aprilie”, așa cum îl numește Hezbollah), Israelul a bombardat toate siturile din oraș. Retragerea unilaterală a Israelului din mai 2000 a întărit Hezbollah, transformând mișcarea șiită în prima forță arabă care a învins statul evreu în război.

Acum însă, undeva, la marginea orașului, localnicii, inclusiv veterani ai luptei împotriva Israelului, spun că Hezbollah și-a pierdut din măreție. Și că există trei tipuri de membri Hezbollah. Primii sunt adevărații ideologi, apoi vin cei care au îmbrățișat inițial misiunea Hezbollah, dar acum se simt stingheriți de acțiunile și de capriciile sale.

Ne puteți urmări și pe Google News

A treia categorie este a celor care s-au înscris în grupare pentru bani. În plus, retorica mișcării șiite nu mai are nimic în comun cu realitatea. Dacă odată sloganurile Hezbollah scrise pe bannere și pe panouri promiteau siguranță și prosperitate, localnicii se plâng azi că nu au nimic din tot ce s-a promis. Problemele financiare ale Iranului și diminuarea subvențiilor acordate Hezbollah au lăsat gruparea aproape falimentară, potrivit nationalinterest.org.

Între timp, adevărații ideologi Hezbollah trebuie să explice acum cum nici ei, nici Iranul, nu pot face nimic în fața asasinării generalului Soleimani, comandantul forţei iraniene de elită Quds, de către SUA. Sau, și, mai recent, după lichidarea lui Mohsen Fakhrizadeh, „tatăl” programuluui nuclear al Iranului. Iranul, ca și unii localnici și jurnaliști occidentali atribuie acest asasinat Israelului.

Teheranul și Hezbollah au jurat că vor răzbuna moartea celor doi, dar nu au reușit decât să tragă câteva rachete asupra forțelor și instalațiilor americane din Irak, și alea ratând țintele. Peste picior e luat și liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah, despre care oamenii spun că e o țestoasă ninja mutantă, deoarece trebuie să se ascundă în canalizările din suburbiile Beirutului. Temându-se că, dacă va ieși afară, va avea soarta lui Soleimani și Fakhrizadeh. Iar oamenii din Nabatieh și din alte orașe controlate de Hezbollah nu mai vorbesc despre asta în șoaptă. Protestele izbucnite în octombrie împotriva elitei politice din Liban dovedesc că nu se mai tem. Și că Hezbollah începe să devină o palidă imagine a ceea ce a fost odată.