Calin Hera: "Asistam practic, din cauza PD-ului, la decesul Aliantei". Acum a spus-o si premierul Calin Popescu-Tariceanu.
Aceasta e propozitia. Stiam ca Alianta PNL-PD e deja o forma fara fond pe care doar romanii de rand, mai putin subtili decat politicienii, se incapataneaza sa o prefere, majoritar, in sondajele de opinie. Acum a spus-o si premierul Calin Popescu-Tariceanu, unul dintre, teoretic, stalpii acestei constructii politice. Chiar si cu o zi inainte, umblau zvonuri puternice despre o noua impacare.
In mod normal, dupa declaratiile de ieri, n-are cum sa mai existe un viitor comun. Caci anuntul lui Tariceanu poate fi considerat o piatra de hotar dincolo de care nu se mai poate trece. Dublat de declaratiile de ieri ale lui Traian Basescu („daca acest moment va fi depasit printr-o sfanta impacare, atunci se va dovedi ca nu s-a facut treaba”), soarta Aliantei pare inghetata. S-a zis cu Alianta care a fost adusa la putere de votul din 2004!
Tot ieri, Tariceanu a mai dezvaluit o probabila urmare: Parlamentul va avea un rol extrem de important in alcatuirea viitoarei structuri a guvernului. In traducere, e vorba despre noua majoritate despre care se tot vorbeste, asigurata de voturile PSD-PRM-PC.
Dar in politica din Romania niciodata sa nu spui niciodata. Razgandiri, poate chiar mai spectaculoase, au mai fost, slava Domnului! Iliescu a dat decrete la presiunea strazii in 1990 sau la alte presiuni inainte de a preda puterea in 2004, apoi si le-a luat inapoi. De cate ori s-a renuntat la demisii, la anticipate, la promisiuni!
Dar e vorba doar de o tergiversare, o tragere de timp punctata de declaratii mai dure, mai radicale ca niciodata. In continuare, asistam la acelasi joc al nervilor in care niciunul dintre parteneri nu vrea sa-si asume divortul ca sa pastreze aparentele in ochii copiilor. Liberalii fac orice ca sa-i forteze pe democrati sa plece ei de la Palatul Victoria (ultima gaselnita e cea cu insarcinarea ministrului PD al apararii cu stabilirea unui calendar al retragerii din Irak).
Iar democratii il someaza pe premier sa ia o decizie, sa spuna clar si explicit, sa prezinte rapid un guvern restructurat, poate chiar azi! (In context, e amuzanta declaratia de dragoste fara echivoc facuta de Emil Boc: „Ori cu PNL, ori in Opozitie!”.)
Fiecare vine cu dreptatea lui, fiecare vorbeste despre viitorul tarii. Cine e de vina? Celalalt. Criza a inceput cand premierul a luat decizia unilaterala de amanare a alegerilor pentru PE, spune Boc. Ba nu, mai inainte, cand PD a decis sa candideze pe liste proprii pentru europarlamentare, replica Tariceanu. Si tot asa.
In realitate, vorbim astazi despre decesul ideii de alianta la romani in general. Nu suntem oameni de cuvant. La ce se mai scriu protocoale? Tradarea o avem in oase. Va amintiti ce rupturi spectaculoase au fost in FSN, in PNL, in CDR, in aliantele PSD-PUR? E cineva parolist? Sunt partidele altceva decat niste pretexte? Inseamna altceva decat ca un grup de „initiati” urmareste sa-si maximizeze profitul si o multime mai mare sau mai mica de naivi care cred in ideologii?
Sunt altfel oamenii de rand, suntem altfel fiecare dintre noi? Daca da, meritam sa ne uitam in gura unui Dan Voiculescu, sa luam in serios prostiile lui Vadim sau Funar. Daca nu, ar trebui sa inventam alti politicieni. Si/sau sa ne vedem de treaba. Viata e in alta parte decat in harjoana Boc - Tariceanu, zau asa!
Recomandările noastre
