Grădinile zoologice în care animalele pot duce o viaţă acceptabilă în România le putem număra pe degetele de la cele două mâini. Câteva dintre ele sunt în proces de reconstrucţie.
Din totalul de aproximativ 40 de grădini zoologice de pe teritoriul României, nici măcar jumătate dintre ele nu oferă condiţii de viaţă decente animalelor. În urma unei cercetări detaliate realizate anul trecut de fundaţia pentru protecţia animalelor Vier Pfoten s-a constatat că niciuna dintre aceste grădini nu corespunde normelor Uniunii Europene. Putem vorbi, în aceste condiţii, de grădini zoologice în care animalele au parte de condiţii de viaţă execrabile sau acceptabile.
O vizită la multe dintre grădinile zoologice din ţară te deprimă, în loc să-ţi provoace plăcere sau să-ţi ofere un minim de informaţii. Priveliştea care ţi se aşterne în faţa ochilor, odată cu primul pas făcut în perimetrul din domeniul statului, îţi provoacă milă faţă de animalele jigărite care lenevesc letargic, cu privire fixă. Înaintezi, sperând să dai de ceva activitate şi să-ţi regăseşti buna-dispoziţie, dar e inutil.
Grădinile zoologice de la noi sunt pustii, triste, murdare şi înghesuite. Vremurile în care copiii alergau veseli pe alei curate, încercând să 
citească curioşi plăcuţele de la padocul fiecărui animal au apus, sau le mai poţi regăsi la grădinile zoologice din străinătate, unde vizita nu durează jumătate de oră, ci jumătate de zi, animalele seamănă cu pozele din atlas şi cartea de geografie, iar condiţiile în care ele trăiesc sunt la standarde ridicate.
Când un leu, un urs, un jaguar sau un tigru, unele dintre puţinele şi singurele animale sălbatice pe care le poţi întâlni în grădinile zoologice din România, trăiesc în spaţii închise de doar câţiva metri, dormind direct pe beton, în mizerie, şi mâncând resturi de oase de la o măcelărie oarecare, ceva nu e în regulă. Ele sunt private de condiţii elementare de viaţă, care nu îi lipsesc în sălbăticie: posibilitatea de a vâna, de a se juca, de a se căţăra în copaci, de a se împerechea şi de a creşte puii. De fapt, numai din modul în care e formulat textul de lege îţi dai seama că soarta acestor animale e pecetluită: „grădina zoologică reprezintă unitatea permanentă care deţine animale din specii sălbatice, în scopul prezentării lor publicului”.
Totuşi, sunt câteva grădini zoologice în ţară, care au luat modelul celor din străinătate şi care încearcă să ofere condiţii de viaţă decente animalelor. Viaţa în captivitate aduce cu sine multiple neajunsuri, dar când la aceasta se adaugă nepăsarea oamenilor, situaţia animalelor se înrăutăţeşte. Grădina zoologică din Târgu Mureş este una dintre puţinele din ţară care oferă condiţii cât de cât bune animalelor. Asta pentru că oferă spaţii generoase, pentru că este menţinută îngrijită şi pentru că vizitatorii au ce vedea odată intraţi în perimetrul grădinii.
Chiar şi aşa, reprezentanţii Vier Pfoten enumeră lipsurile de la majoritatea grădinilor zoologice din ţară, printre care: spaţiul inadecvat, lipsa hranei corespunzătoare şi interesul scăzut al personalului de a îngriji animalele. Ei mai atrag atenţia asupra faptului că directorii de grădini zoologice nu se implică în rezolvarea problemelor de administrare, un exemplu fiind chiar taxa de acces care este prea mică, deşi ea oricum nu s-ar justifica.
În condiţiile în care copiii au acces la internet şi la televizor nelimitat, credeţi că ei mai trebui duşi la ZOO pentru a vedea câteva ani animale deprimate care trăiesc în condiţii improprii? CITIŢI ŞI:
"Nu căutaţi animale chinuite la circ"
Locul animanelor sălbatice nu este în circuri| VIDEO
Recomandările noastre
