PASIUNE. Cel mai vechi florar din România, Harry Vasilescu Doru, a trecut prin grădinile lui Gheorghiu-Dej, Maurer şi Ceauşescu.
La 75 de ani, legaţi toţi de grădinărit, amenajări, parcuri şi sere, Harry Vasilescu Doru recunoaşte că tot îi plac femeile şi, din când în când, o ţigară, că nu poate să se lase nicicum.
N-ar lăsa pe ultimul loc nici o specie de plantă din munca lui, deşi consideră că floare mai frumoasă ca frezia nu există pe lumea asta. Născut în serele de flori de la Codlea, acolo unde bunicul său creştea cele mai frumoase garoafe din Europa, Harry Vasilescu a fost învăţat, deopotrivă cu stricteţea nemţească a muncii, dar şi cu celebritatea florarilor din zonă.
Bunicul Kraus, grădinar imperial la Viena
Toată afacerea neamţului Thomas Kraus, adunată la serele din Codlea, s-a făcut vestită datorită frumuseţii florilor. „Era un mare om. După 1900, după ce a fost ucenic şi a învăţat meserie la curtea regală din Viena, a primit o «căciulă de aur» şi-a venit să-şi facă seră la Codlea. În fiecare vineri trebuia să plece cu câte un vagon de flori pentru Budapesta şi Viena. Pe bunica Roza o făcuse florăreasă”, povesteşte Harry câte puţin din istoria celor 117 ani ai afacerii de familie. Tatăl său, Doru Vasilescu, „un ialomiţean sadea, frumuşel, deştept, curtezan şi-un pic afemeiat”, după descrierea exactă a fiului, a fost marinar, apoi pilot.
„L-a dat jos comandantul de navă ca să mai înveţe ceva. Apoi s-a făcut aviator, pleca cu trenul de aici şi aducea câte un avion din Liverpool. A făcut un accident şi s-a lăsat de asta. Erau anii ’25, ’27”. Trecut apoi de Ionel Brătianu la o administraţie financiară din Braşov, Vasilescu tatăl începuse să-şi caute nevastă: „A cunoscut-o pe mama la un bal al saşilor. Era frumoasă, bani avea, că moştenise şi ea o seră. Bunicul Thomas era supărat foc că şi-a luat un român, dar l-a făcut şi pe el horticultor”.
Legea florilor aduce profit
Trezit cu meseria gata aleasă, Harry Vasilescu a rămas la Codlea până în 1953, când a murit Stalin: „Venise cineva de la Bucureşti să cumpere flori pentru coroane. Pe toate le-au luat. Au scos florile şi au pus castraveţi şi roşii”.
Cu bogăţia pe care o măsoară în căciuli de bani, florarul s-a mutat la Bucureşti, unde a continuat afacerea familiei. „Lucram pentru toată ţara, de la Ardeal până la casa regală unde trimiteam flori proaspete. Aveam eu vagonul meu de poştă”. Legea florilor, aşa cum o numeşte, a fost cea care l-a scăpat de faliment: „Cu o floare orice uşă se deschide mai uşor. Or, eu aveam nevoie de păcură, să bag căldură în sere. Aveam eu miniştrii mei. Cu câteva zile înainte, trimiteam la secretară un braţ de frezii şi altfel intram. Cu o cerere luam 800 de kilograme de păcură pe lună”.
Andruţă Ceauşescu, compania de la Neptun
Trecut prin toate curţile caselor marilor demnitari comunişti, de la Gheorghiu-Dej şi Gheorghe Maurer, Harry nu putea scăpa Ceauşeştii. Deşi spune că nu i-a cunoscut personal pe Nicolae şi pe Elena, horticultorul l-a avut drept „supraveghetor” direct pe Andruţă, tatăl dictatorului.
„Era fii-su supărat pe el că avea o crâşmă în Dorobanţi şi dimineaţa mergea şi servea o ţuică cu oamenii. L-a gonit la Neptun, unde eu făceam grădina vilei”, spune florarul. Povestea ţuicii lui Andruţă, continuată şi pe litoral, îl fura pe Harry dimineaţa după ce dădea de lucru muncitorilor. „Era un om simpu, plăcut, aveai ce vorbi cu el. Mergeam cu el, că navea cu cine să vorbească pe acolo”.
Dacă florile i-au deschis şi toate uşile spre femei, Harry Vasilescu nu poate spune pentru că a fost însurat de trei ori. „Eram student şi mi-a ghicit o ţigancă că mă-nsor de patru ori. Cu cât îi dădeam bani, cu atât spunea mai multe. Dacă mai stăteam, cine ştie...” La 75 de ani, cu toate serele aliniate în curtea casei din Otopeni, Harry spune, în glumă, că aşteaptă a patra oară.
„Prima dată am luat o balerină de la Fantasio din Constanţa. Frumoasă femeie! Am o fată cu ea de 45 de ani”. Pe a doua, medic, a lăsat-o după 11 ani: „M-am mai văzut cu ea. Avea un băiat, nu al meu! În schimb, îl chema ca pe mine”.
Fiul cel mic din a treia căsătorie, botezat Thomas, după bunicul Kraus, îi moşteneşte meseria şi o altă „căciulă cu aur”. La 22 de ani, Tommy, cum îl alintă tata, învaţă horticutura.
ÎN CAPITALISM
De la Gheorghiu-Dej la Sorin Ovidiu Vîntu
Cu o afacere proprie pe vremea comunismului, Harry Vasilescu nu s-a bucurat de schimbarea bruscă, „pentru că, în fapt, nimic nu s-a schimbat”. Florăria Anita din Otopeni, cea de care se ocupă acum, este pentru el episodul al doilea din viaţă: „Sunt om serios, profesionist. Mă ştie lumea. Lui Adrian Năstase i-am zis că agricultura este viitorul ţării. De grădini mă mai ocup pe unde mai cunosc”. Vecinii faimoşi pentru care a lu crat, cu case ascunse de pădurile din Otopeni, încă îi ţin cota ridicată: „Cu Nistorescu sunt prieten bun. Eu i-am aranjat curtea. Şi cu Vîntu. Când a populat lacul, i-am zis să-mi dea mie prima fâţă. Mi-a spus el atunci: «Harry, ţi-o dau, că eu pescu iesc, dar peşte nu mănânc de lângă casă!»”.