Pe lângă Încălzirea Globală, o altă „religie” impusă de Corectitudinea Politică este cea a Suprapopulării Planetei. În ciuda oricărei logici şi a bunului simţ.

În 1798, Thomas Malthus a scris „Un eseu despre Principiul Populației”. El a prezis că rata natalității umanității va depăși capacitatea noastră de a produce hrană, ceea ce va duce la o înfometare în masă.

În 1968, Paul Ehrlich, profesor la Stanford University, a publicat best-seller-ul „Bomba Populației”, care s-a vândut în peste două milioane de exemplare și în care avertiza: „Lupta pentru a hrăni întreaga umanitate s-a încheiat. În anii 1970 și 1980, sute de milioane vor muri de foame în ciuda oricăror programe de criză puse la cale în prezent.”

Aceste minciuni grosolane au dus la cheltuirea a miliarde de dolari pentru a combate suprapopularea, scrie FrontPageMagazine.

Potrivit standardelor normale de înțelegere, suprapopularea omenirii apare atunci când „amprenta” ecologică a unei populații umane într-o zonă geografică specifică excede capacitatea de producție a acesteia.

Să privim la un aspect al acestei descrieri – respectiv densitatea populației și să te supunem pe dumneata, cititorule, la un test: să vedem dacă poți spune care dintre perechile de țări este mai bogată, judecând doar după nivelul densității populației.

Densitatea populației Coreei de Nord este de 518 persoane pe milă pătrată, în vreme ce a Coreei de Sud este mai mult decât dublă, de 1261 de persoane. Densitatea populației Hong Kong-ului este de 16.444, iar a Somaliei de 36. Congo are o densitate de 75 de oameni pe milă pătrată, în timp ce Singapore de 18.513.

Privind la Produsul Intern Brut al acestor țări, trebuie să fii lunatic încât să crezi că densitatea populației cea mai mică duce la bogăția cea mai mare.

Iată câteva PIB-uri exprimat în milioane de dolari americani: Coreea de Nord – 17.396, Coreea de Sud – 1.411.246, Hong Kong – 320.668, Somalia – 5.707, Congo – 41.615, Singapore – 296.967.

Gogorița suprapopulării a dus la aplicarea unor programe îngrozitoare de control al populației, scrie Front Page. Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (FNUP) a ajutat guvernele din multe țări să le interzică femeilor dreptul de a-şi decide singure numărul copiilor. Teama de suprapopulare a determinat China să aplice politica brutală a copilului unic.

Sterilizarea forțată este o metodă de control al populației aplicată în unele țări. Aproape un sfert de milion de femei din Peru au fost sterilizate. Guvernul american, prin FNUP, aplică programe de „moderare a populației” în întreaga lume, inclusiv India, Bangladesh, Pakistan, Nigeria, Mexic, Indonezia, Brazilia, Filipine, Thailanda, Egipt, Turcia, Etiopia și Columbia.

Premisa care motivează cotrolul populației este logica strâmbă că omenirea nu are suficiente resurse. Or, în afaceri, realitatea este că oamenii, așa cum spunea Julian L. Simon, sunt resursa supremă.

Fractura logică ce stă la baza controlului populației devine evidentă atunci când formulăm o întrebare ca aceasta: de ce generalul George Washington nu avea telefoane mobile pentru a comunica cu trupele sale și lansatoare de rachete pentru a scufunda vasele britanice ancorate în portul New York?

În mod clar, toate resursele fizice– aluminiu, cupru, fier și substanțe chimice – necesare pentru a fabrica telefoane mobile și lansatoare de rachete erau disponibile și în timpul lui Washington. De fapt, erau disponibile din vremea oamenilor cavernelor.

Există un singur răspuns pentru care telefoanele mobile, lansatoarele de rachete și milioane de alte lucruri există astăzi dar nu existau anii trecuți: dezvoltarea cunoașterii umane, a ingeniozității, specializarea muncii și comerțul au dus la industrializare, care, combinată cu libertatea persoanei și dreptul asupra proprietății private, au făcut posibile toate acestea.

Oamenii sunt resurse valoroase și cu cât sunt mai mulți cu atât mai bine.

Cea mai mare amenințare la adresa prosperității umanității sunt guvernele, nu creșterea populației. De pildă, Zimbabwe, care era o țară agrară bogată, a fost adusă prin intervenția masivă a guvernului la înfometare în masă.

Orice țară confruntată cu o intervenție masivă a guvernului poate fi adusă la înfometare. A da vina pe suprapopulare nu doar că scutește de vină guvernele dar mai și încurajează aplicarea de politici dureroase și inumane.

Astăzi, sărăcia are prea puțină legătură cu suprapopularea. Caracteristicile cele mai frecvente ale țărilor bogate sunt libertatea mai mare a persoanelor, drepturile proprietății private, domnia legii și un sistem economic mai apropiat de capitalism decât de comunism. Aceasta este adevărata rețetă a prosperității.