Fratilor! Nu stiu ce au de gand domnii astia care asfalteaza, razuie apoi asfaltul, pun borduri, scot borduri, fac parcari-alveole, propun drumuri si poduri suspendate, ocolesc marile si bolnavicioasele gropi bucurestene, dar eu intuiesc solutia.
Si n-o stiu din capul meu, am vazut-o in marile centre europene, in capitalele prin care am fost sau in care n-am fost. Toate au ramas prea mici, prea stramte pentru inflatia de autoturisme iesite la treaba sau la plimbare. Bine, asta e la ei, ca la noi se iese doar la plimbare. Oricum ar fi, exista solutie.
Nu e mare filosofie, dar se aplica cu deplin succes. Spre exemplu, ce faci daca ai o casa mica-mica si nu-ti poti permite alta, necum sa-ti construiesti una mai mare? Ce faci? Cumperi piese uriase de mobilier pana nu mai incap si te blocheaza in casa? Nu cumperi. Iti iei plasme si biblioteci, si coltare, si lampadare supradimensionate, cum iti plac tie? Nu-ti iei, ca am stabilit deja ca nu-ti permiti o casa mai mare.
Deci ce faci in situatia in care esti obligat, totusi, sa introduci toate corpurile alea multe si moderne in apartamentul tau minion? Simplu. Ai solutie. Iti umpli casa cu lucruri minione. Mititele. Aceleasi care iti populeaza visele intr-o casa mare, dar faci in asa fel incat sa fie de dimensiuni mici. Ca in casa piticilor din "Alba ca Zapada". Farfurioare mici, furculite, linguri si castroane aproape invizibile, chiuvete, paturi, lampite si alte chesti diminutivate.
Asa si cu strada mult prea traumatizata, devenita neincapatoare. Au trait experienta asta inaintea noastra toate capitalele unite european. Si s-au adaptat. Folosesc biciclete, motociclete si scutere. Se misca mai repede, se strecoara in gramada, gasesc locuri de parcare in spatii incredibile.
Sunt mijloacele de transport ale viitorului Bucuresti. Nu se va mai putea circula in curand altfel decat pe doua roti. Cel putin nu in zonele supraaglomerate. Dar, deocamdata, mai merge inca asa, cu trapa deschisa. E chiar placut.
Recomandările noastre
