Am vazut un accident ingrozitor pe DN 1.
De fapt am vazut urmarile lui, niste masini devenite jumatati, sute de oameni adunati sa vada, cateva masini de politie si un du-te-vino, de ambulante.
Asta in timp ce Fiatul meu gonea sa recupereze timpul in care a stat locului, la coada, cu intrebarile aferente: „Ce-o fi, accident, vreo coloana oficiala, greva, lucrari noi sau e aglomeratia obisnuita la intrarea in Bucuresti?”.
Astfel de lucruri se intampla tot mai des, trecem chiar noi razant pe langa ele si nu invatam nimic. Habar n-am ce trebuie facut. Sa asprim legea si mai si? N-as crede. Sau mai stii!?
Dar e greu... Poftim, de cand s-a interzis vorbitul la telefon, soferii vorbesc mult mai cu naduf, ba cred ca-si fac si poze in timpul condusului, n-au nicio apasare, la urma-urmei ce poate sa li se intample?
Li se pun niste puncte acolo. Mare branza. Data viitoare, politistii n-o sa-i mai prinda, o sa fie mai atenti la cum palmeaza telefonul. Si gata. La fel si pentru alte contraventii. E cool sa fii prins si incondeiat. Tu cate puncte ai? Atatea. Da’ tu? O, eu am avut carnetu’ suspendat, dar l-am recuperat intr-o luna. Mai au oamenii ce povesti.
Cum au trecut pe rosu, cum s-au luat la intrecere cu aia cu motoare, cum i-au pus pe goana pe pietonii aia nesimtiti care treceau ca la plimbare pe zebra, cum au luat-o pe contrasens, cum au condus beti de-abia stateau pe picioare, ehei, sunt o multime de istorii amuzante in care gaboru’ nu i-a prins. Si totusi legea mai aspra i-a si schimbat pe unii.
Stau disciplinati la coada, chiar daca sina de tramvai de alaturi e goala. Merg mai incet in localitati, chiar daca nu au auzit la radio avertismentele legate de amplasarea radarelor prin tara. Isi pun centurile de siguranta imediat ce urca in masina. Si tot asa... nu stii ce sa mai crezi. Se schimba ceva? Sau tot aia e?
Ce vad eu e o mai mare inconstienta, rautate si lipsa de respect. Stirile care traiesc numai din ororile zilnice de pe sosele au materie prima din plin. Sunt mult mai multi nebuni.
Zilele trecute am vazut filmul lui Cristian Nemescu si mi-a parut asa rau ca nu a mai putut face si altele... Of! Chiar acum aud sub fereastra scrasnete de roti in noapte, portiere trantite, strigate, franturi de manele. E o noapte normala.
Recomandările noastre
