Mi-a spus de alta amica a noastra ca a parasit Romania acum doi ani si ca o duce bine acolo unde si-a ales sa traiasca. In Canada. Ca s-a adaptat greu frigului persistent permanent insolent. Dar ca, dupa o vreme, s-a adaptat.

Pai, daca la minus douazeci de grade a vazut muste zburdand pe la geam?! Organismele se adapteaza. Acum isi face o casa, are un job foarte bun si, culmea, chiar observa asemanari cu Romania – la cheful de lucru al colegilor,  foarte amuzanti.

Sunt, cica, mereu dornici sa ia pauza de masa. Din care, cand se intorc, isi revin cu greu. Pana isi verifica maselele, gingiile, se mai spala, se elibereaza de stresul produs de pauza… Curati romani canadienii astia! De ce-o mai fi plecat amica? Ca aveam si noi simpatici din astia.

Apoi, nu stiu cum a venit vorba de case si de vile, iar amica amatoare de conversatie spunea ca ea cu barbat-su vor sa faca un credit, pentru ca au de gand sa se mute intr-un ansamblu rezidential care va fi dat in folosinta prin decembrie viitor.

Zice ca au foarte multe avantaje astfel de proiecte imobiliare. Sunt noi, bine construite, nu stai sub spectrul cutremurului mereu, apoi sunt aratoase, au si garaj. Si uite, le platesti in rate. Daca dai banii jos e posibil sa te alegi si cu o reducere substantiala. Se vor tot construi ansambluri de-astea, asa ca nu trebuie sa disperam, preturile or sa mai scada.

Un amic al amicei noastre din Canada a devenit tata de gemeni. Iar doctorul care a realizat operatia de cezariana – ca nevasta-sa a facut operatie – o stie personal pe Sophia Loren, sunt cumva legate prin alianta familiile.

Dragut. I-am povestit si eu cum am mers zilele trecute spre Drobeta Turnu Severin numai cu 20 si 30 la ora, ca e drumul plin de restrictii de viteza si, daca vrei sa scapi cu carnetu’ curat, trebuie sa te supui ca un… ca o… ziceti voi un animal intelegator. ala.

A trebuit apoi sa-mi iau o scurta vacanta de o saptamana ca sa nu o iau razna cu nervii tociti pe drumurile tarii toate. Mi-am amintit, ha, ha, cum se zice la bunicii mei, in Salaj, despre un om cand e mai tantalau.

Se zice ca „ii prost ca drumul tarii”… Asta e o vorba veche… de hat… 30 de ani pe putin. Iti dai seama totusi de cand rezista omul si drumul in prostia lor? Comuniunea om-asfalt nu are tot atata succes cat comuniunea om-natura, se pare… ce spuneam?

A. De scurta vacanta. Am invatat sa fac ciorba de perisoare si papanasi fierti din branza de vaci. Sigur ca i-am dat reteta amicei, e foarte simpla… iei juma’ de pachet de branza de vaci… acuma depinde cati vrei sa faci, pui gris, faina…

Asta e doar o mica parte din discutia noastra din geam in geam, pana am ajuns cu masinile in fata, la semafor. Unde ne-am luat ramas bun, sperand sa mai prindem asa o coada cand s-or mai strange noutati.