Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
După generaţia atât de premiată în cinematografie, promit să continue succesele Constantin Popescu, Radu Jude, Bogdan Mustaţă sau Igor Cobileanski.
Filmul românesc e pe mâini bune şi are toate şansele să rămână în cărţi la marile festivaluri şi în următorii ani. După succesele generaţiei Puiu-Mungiu-Mitulescu-Porumboiu-Muntean, o alta, formată din tineri debutanţi, îi pregătesc cinema-ului autohton o carieră frumoasă. „Noul Val” , cum l-a denumit critica, de fapt al doilea după generaţia Pintilie-Ciulei, e urmat de un al treilea, care şi-a încercat deocamdată talentul în scurtmetraje premiate în Occident. Producătorii, criticii şi regizorii întrebaţi de EVZ au o listă lungă de nume care promit mult. Printre ei, Radu Jude - regizorul celui mai premiat scurtmetraj românesc, „Lampa cu căciulă” - Bogdan Mustaţă (laureat cu Ursul de Aur la Berlin pentru „O zi bună de plajă”), Constantin Popescu, Paul Negoescu, Iulia Rugină, Adrian Sitaru, Adina Pintilie, Vlad Trandafir, Anatol Reghintovschi, Igor Cobileanski, Cătălin Leescu, Hadrian Marcu sau Alexandru Mavrodineanu.
În acest „al treilea val” ar intra cei care abia au absolvit facultatea (Iulia Rugină, Vlad Trandafir, Paul Negoescu, Adina Pintilie etc), dar şi cineaşti de vârsta lui Mungiu sau Mitulescu, care debutează în lungmetraj mai târziu, din diverse motive, ca Radu Jude, Bogdan Mustaţă sau Constantin Popescu.
S-a impus un stil
Dacă, în urmă cu şapte ani, când Cristi Puiu mergea la Cannes cu „Marfa şi banii”, de cinema-ul românesc nu se ştia mai nimic, acum, lucrurile s-au schimbat vizibil. “Nu se poate compara ce se întâmpla la Cannes în 2001, când în afară de numele lui Lucian Pintilie, nu se ştia nimic, iar a vorbi despre finanţare era ceva abstract. Există producători români, străini, CNC, iar noi, care ne-am pus pe picioare case de producţie, suntem interesaţi să le producem filmele”, spune Cătălin Mitulescu. El s-a convins de potenţialul unora, lucrând cu ei pe platou: Alexandru Mavrodineanu, Bogdan Mustaţă sau Ciprian Panaite.
Crede însă că cei mai mulţi riscă anonimatul lăsându-se influenţaţi de stilul „impus” de Noul Val. „Mi-e greu să-i identific pe cei foarte tineri, pentru că toţi fac acelaşi tip de cinema şi riscă să se uniformizeze. Sunt foarte influenţaţi de filmele lui Cristi Puiu, Mungiu şi ceilalţi, de aceea riscă toţi să o ia pe o cale artistică comună”, subliniază Mitulescu.
Copiii lui Cristi Puiu
Criticul Andrei Gorzo îl completează: «Moartea domnului Lăzărescu» e cu siguranţă cel mai influent film românesc din trecutul recent şi o parte din regizorii care vin din urmă pot fi consideraţi, cu sau fără voia lor, «copiii lui Cristi Puiu» - investigatori încordaţi şi scrupuloşi ai vieţii reale. Dintre aceştia, cei mai interesanţi - cei mai autentici - mi se par Radu Jude, Paul Negoescu şi Vlad Trandafir”. Una dintre revelaţiile sale recente este Marian Crişan, “care poate «face» realism la fel de bine ca Jude sau ca Negoescu, dar, deşi e foarte sofisticat, pare a fi interesat de un cinema mai popular, mai accesibil”. Producătoarea Ada Solomon, cea care promovează intens cinema-ul tânăr în Festivalul de scurt şi mediumetraj Next e surprinsă însă tocmai de faptul că “fiecare se expune cu mijloacele sale proprii, într-o stilistică foarte diversă”. “Nu mi se pare că cinema-ul lui Adrian Sitaru seamănă cu altceva, cel al lui Cristian Nemescu la fel şi aş putea da multe exemple. Chiar în cazul lui Radu Jude, el are un respect foarte mare pentru Cristi Puiu, dar vocea lui e foarte bine individualizată”, apreciază Solomon.
În ciuda succeselor recente, în ţară, drumul tinerilor cineaşti nu va fi cu mult mai lin, e de părere Cristian Mungiu: “Dacă aş fi eu Ministrul Culturii sau şeful CNC aş înfiinţa un departament special pentru tineri, ca să fiu sigur că au tot sprijinul în pasul pe care îl fac de la scurt la lungmetraj. România a beneficiat imens ca imagine de succesele externe ale cinematografiei în ultimii ani însă pe plan intern asta nu a generat nici o măsură specială care să sprijine apariţia şi în continuare a unor asemenea succese” .
PREMII PESTE PREMII
Radu Jude, printre cei mai promiţători
Regizor al celui mai premiat scurtmetraj românesc - „Lampa cu căciulă”, deţinător a peste 30 trofee - Radu Jude (31 de ani, foto) lucrează la primul său lungmetraj, „Cea mai fericită fată din lume”. La filmul de debut s-a angajat şi scenaristul filmelor lui Cristi Puiu, Răzvan Rădulescu (38 de ani), cu „Felicia, înainte de toate”. „Eu cele mai mari aşteptări le am de la debutul în regie al lui Răzvan Rădulescu. Viziunea lui ca scenarist şi modul lui de a înţelege cinematograful au influenţat substanţial succesele din ultimii ani ale cinematografiei române şi sunt convins că şi ca regizor va fi personal şi puternic”, spune Cristian Mungiu, care mizează şi pe Radu Jude, Constantin Popescu, Hanno Hoefer sau Adrian Sitaru.
Trofee la Veneţia şi Locarno
Constantin (Tică) Popescu (34 de ani), cineast şi scriitor, este autorul unui mediumetraj primit entuziast de critici, „Apă”, şi deţinătorul Marelui Premiu la Festivalul de la Veneţia, secţiunea scurtmetraj, cu „Apartament” (2004) şi „Canton” (2006). Anul acesta, a primit finanţare la CNC pentru „Principii de viaţă”, filmul său de debut. Necunoscut până anul trecut, deşi a regizat peste zece scurtmetraje, Adrian Sitaru (37 de ani) a câştigat Leopardul de Aur în secţiunea Leopards of Tomorrow, la Festivalul de la Locarno, vara trecută, cu scurtmetrajul „Valuri”, şi a fost selectat la Festivalul de la Sundance. Totodată, primul său lungmetraj „Pescuit sportiv”, realizat independent, a obţinut şi el premii importante la festivaluri.
Basarabeanul Igor Cobileanski (34 de ani), absolvent de UNATC, a devenit celebru postându-şi scurtmetrajele „Cănd se stinge lumina” şi „Saşa, Grişa şi Ion” pe Internet. De curând, a terminat un film de televiziune, „Tache”, şi plănuieşte primul lungmetraj, „Afacerea Est”.
Regizor, scenarist şi producător, Cătălin Leescu (34 de ani) este autorul proiectului "Secvenţe mişto din filme care nu există", în care au fost incluse şi trei dintre scurtmetrajele sale "Afterimage", "One Shot Wonder" şi "Crossing". A trecut prin festivaluri la Berlin, Puerto Rico, New York.
Cine a mai început cu dreptul
S-au făcut remarcaţi încă din studenţie şi Iulia Rugină (26 de ani) – premiată în special pentru scurtmetrajul „Vineri în jur de 11” - şi Paul Negoescu (24 de ani), selectat recent la Berlinală cu „Tărziu”, în afara competiţiei.
„Perspectivele sunt foarte încurajatoare pentru filmul românesc. Vin din urmă foarte mulţi tineri talentaţi. De exemplu, Paul Negoescu, deşi e foarte tănăr, tratează surprinzător de matur subiectele şi abordează un gen de realitate pe care alţi regizori de vârsta lui nu l-ar încerca”, este de părere Ada Solomon. Din festival în festival au mers şi alte două scurtmetraje ale sale, „Examen” şi „Acasă”. Tânărul cineast e convins că premiile sunt singura şansă de supravieţuire a filmului românesc. “Dacă nu ar fi fost premiile, nu s-ar fi ştiut niciodată de cinema-ul românesc, oricât de talentaţi ar fi fost regizorii. Empatizez cu stilul realist, dar am încercat mereu să nu imit pe nimeni. Puiu, Porumboiu şi Jude sunt cei pe care-i admir şi care m-au influenţat mult ca oameni şi ca regizori”, explică Negoescu. La rândul său, Adina Pintilie (28 de ani), a intrat în circuitul festivalier cu scurtmetrajul „Frica domnului G”, proiectat la Veneţia, Madrid sau Beijing şi a continuat cu documentarul „Nu te supăra…dar”, selectat la Locarno şi la Montpellier. La documentar, se aşteaptă mult şi de la Corina Radu sau Corina Ilie.
DRUMUL SPRE SUCCES
Mustaţă: „M-am maturizat în Vietnam“
Cel mai recent succes al tinerei generaţii îi aparţine lui Bogdan Mustaţă (32 de ani, foto), care a obţinut pe 13 februarie Ursul de Aur la Berlin cu scurtmetrajul „O zi bună de plajă“. Absolvent de UNATC şi coleg de generaţie cu cineastul Cătălin Mitulescu, Mustaţă a regizat un serial TV în Vietnam, are un proiect de lungmetraj în Dubai, dar vrea să facă film în România.
EVZ: Eşti din aceeaşi generaţie cu regizorul Cătălin Mitulescu, dar debutezi în România mai târziu. De ce? BOGDAN MUSTAŢĂ: Am plecat în Vietnam după studii, din motive personale, am căutat o maturizare a mea, nu era o problemă că nu puteam face film aici. Cătălin a lucrat foarte mult să facă film şi să aibă propria casă de producţie, şi la fel cred că au făcut şi ceilalţi. În acel moment însă, eu nu eram pregătit să fac asta, era o problemă personală, nu structurală.
În Vietnam, ai regizat un serial TV. Despre ce a fost vorba? E un serial de 16 episoade, „39 de grade dragoste“, despre viaţa studenţilor cu idilele lor, iar eu le-am regizat pe 13 dintre ele. Iniţial, am scris scenariul pentru toate, iar unele au fost rescrise de regizorii respectivi.
Cum ai ajuns să faci film în Vietnam? Chiar foarte simplu. Am ajuns acolo, şi în două săptămâni mi-am găsit de lucru, am depus CV-uri. Era o firmă din Hawaii care voia să-şi deschidă o sucursală în Saigon şi care avea deja un mic sinopsis pentru un serial, iar eu m-am apucat de scenariu, apoi de regie. Un lucru amuzant e că atunci când am ajuns în Vietnam şi am spus că sunt român, toţi îmi spuneau: „Vaaai, am văzut un film românesc foarte frumos!“. Era „Declaraţie de dragoste“, al lui Nicolae Corjos.
După premiul de la Berlin, vei face film în ţară?
Am o propunere în Dubai, dar aş vrea să profit acum de situaţia de aici. Nimeni însă nu-mi va da bani dacă eu nu vin cu ceva, cu o propunere bună. Deocamdată, nu sunt pregătit să depun un scenariu la CNC, iar în Dubai s-a amânat puţin proiectul. Am o ofertă să scriu un scenariu de lungmetraj şi probabil să-l şi regizez.
Recomandările noastre
