Aaron John Buckley, cunoscut de iubitorii serialului "CSI: New YorK" drept laborantul Adam Ross, e un irlandez de 30 de ani. Mult mai natural si simplu decat si-ar imagina fanii sai, A.J. a fost prezent la aniversarea a 5 ani a postului AXN. La petrecerea de la Budapesta, care a marcat evenimentul, a dansat pana la trei dimineata.

EVZ TV: Seriale precum „CSI-ul...“ au nenumărate sezoane . Uneori, actorii se plictisesc şi vor să facă altceva... Tu ce planuri ai? A.J. Buckley: Sunt cel mai tânăr, cel mai nou membru al distribuţ iei. Pentru mine, „CSI-ul“ a fost o veritabilă piatră de hotar şi, dacă pot rămâne în serial - am un contract pe cinci ani - şi să joc în teatru sau film în afara sezonului, atunci sunt foarte recunoscător şi fericit. Dacă scenariştii nu mă „omoară“, nu plec nicăieri. Îmi iubesc personajul, iubesc serialul, am ocazia să călătoresc prin toată lumea. Întreaga experienţă oferită de „CSI“ e fenomenală. „CSI“ e o franciză incredibilă, plus faptul că lucrez zi de zi cu Gary Sinise, pe care-l respect pentru ce face pe scenă şi în faţa camerei. E un model pe care vreau să-l urmez.

Unul dintre hobby-urile tale e fotografia... Bunicul meu era pasionat de fotografie. Deşi nu-l consider pe bunicul o persoană grozavă, a făcut nişte poze minunate. Din punct de vedere cinematografic, într-un film precum „Amelie“, fiecare cadru e ca o fotografie perfectă. Fotografia şi cinemaul au o relaţie de interdependenţă. De exemplu, când am o idee pentru un scenariu sau pentru o fotografie, întâi o vizualizez mental. „Amelie“ e un film splendid. Mi-ar fi plăcut să joc în el.

De ce are succes „CSI: NY“? Dacă mi-ai fi spus cu ani în urmă, înainte de apariţia „CSI-ului“, că va exista această uriaşă franciză TV ai cărei protagonişti sunt medicii legişti, aş fi zis „şi de ce m-ar interesa aşa ceva?“. Nu ştiu precis ce amploare are totul, am o vagă idee datorită celor cu care lucrez zi de zi... Călătoresc prin toată lumea şi mă uimeşte ce succes are.

Te-ai gândit de două ori înainte de a accepta rolul? Absolut deloc. Când am primit rolul din „CSI“, n-aveam un ban şi trăiam în maşină. Eram la început de carieră, aveam suişuri şi coborâşuri. Eram la o răscruce, mă chinuiam să mă decid dacă să rămân sau să plec acasă... Nu era vorba că n-aş fi fost fericit, căci am mulţi prieteni şi-o familie grozavă. Dar am respirat adânc şi mi-am zis că se va rezolva. Şi-aşa a fost.

Cum te simţi în ipostaza de irlandez în Los Angeles? Norocos. Aud tot soiul de chestii despre L.A., dar eu iubesc Los Angelesul, pentru toţi oamenii pe care am ajuns să-i cunosc. Am văzut recent un episod din CSI, în care jucai un personaj implicat în site-ul Second Life. Îţi place? Eşti un fan al acestui site? Peter Lenkov, unul dintre scenariştii serialului a venit să-mi spună că în următorul episod voi fi arătat drept pasionat de Second Life, m-a întrebat dacă sunt familiarizat cu fenomenul şi cum am zis că nu, m-a sfătuit să aflu ce şi cum. Aşadar, am mers acasă, m-am înscris şi am intrat online, şi nu mi-a venit să cred că acest univers, Second Life, chiar există. M-a fascinat faptul că atât de mulţi oameni petrec atâta timp în această lume, în care interacţionează, se căsătoresc, cumpără proprietăţi... Fascinant. Nu e stilul meu, mie îmi place soarele, îmi place să fac surf. După mine, e un păcat să stai atâta timp în faţa calculatorului. Eu n-aş putea s-o fac, dar fenomenul m-a fascinat. Nu-mi vine să cred că oamenii cumpără proprietăţi fictive! Sprijină copii cu sindromul Down Ai vreun plan anume pentru o producţie proprie, fie aceasta film sau orice altceva? Am o companie de producţie şi am făcut primul episod dintr-un serial web numit S.U.D.S., Simian Undercover Detective Squads, în care joacă Jim Henson … E făcut cu păpuşi şi e vorba de un cimpanzeu şi de o gorilă care trec drept oameni şi sunt detectivi şi cred că ceilalţi oameni nu ştiu că sunt maimuţe îmbrăcate cu haine omeneşti. E o comedie cu păpuşi. Ador păpuşile. Episoadele îşi vor avea premiera pe Internet la finalul lui octombrie. Şi mai sunt şi alte lucruri, cum ar fi, de exemplu, un serial pe care l-am scris, inspirat de viaţa mea, şi la care am colaborat cu David Nutter, un foarte respectat regizor de televiziune, unul dintre cei mai buni. Ador toate laturile meseriei, toate mă fascinează. Ador să bat palma cu cineva, să aud despre ce e vorba în poveste, să cumpăr drepturile, să mă cunosc cu oamenii, să scriu scenariul, să fac echipă, să vând scenariul... E multă adrenalină. Cum adică un serial despre viaţa ta? Am avut parte de o educaţie foarte specială. Mama, tata, sora mea şi cu mine ţineam un soi de pensiune pentru copii speciali, bolnavi de sindromul Down, de exemplu, oameni care nu se puteau adapta unei vieţi normale, şi pe care familia mea îi îngrijea. Locuiau cu noi şi părinţii îi pregăteau pentru a fi adoptaţi. În total, la noi au locuit peste 60 de astfel de copii. Unii stăteau doar o săptămână, alţii un an sau doi şi, când veneai în vizită, găseai mereu un nou locatar. Erau foarte mulţi copii, colaboratori, multe personaje, multă distracţie, multe activităţi.

Tobele ca hobby

Am auzit că ştii să cânţi la tobe. De ce nu eşti într-o trupă? Circulă o poveste pe Internet cum că mi-aş fi făcut trupă împreună cu Ryan Gosling. Suntem prieteni şi Ryan mi-a dat de ziua mea un djembe pentru că, de fiecare dată când eram împreună şi el cânta la chitară, eu tot bocăneam în cutia instrumentului. Prin urmare, mi-a făcut cadou un djembe, o tobă circulară adică, şi-am cântat împreună de două trei ori prin Los Angeles. Presa a scris că avem trupă, că suntem în turneu şi că scoatem un album. Eu habar n-aveam...

De ce n-aţi făcut-o? Nu ştiu... Pentru mine, toba e mijlocul prin care-mi exprim muzica. Când când la tobe, închid ochii şi visez...… Nu-mi place bongo-ul, nu-mi place să folosesc beţele, prefer nisipul... 

Dar preferi actoria cântatului la tobe? Tobele sunt un hobby, mă relaxează, mă eliberează de stres.

Cum a fost să faci voci în Mumble - Cel mai tare dansator? A fost o experienţă grozavă. Ca să fiu tocmai sincer, nu mă aşteptam ca filmul să aibă atâta succes, pentru că atunci când am primit rolul, animaţia nu era gata, existau doar desene. M-am dus ştiind că-l voi cunoaşte pe regizorul lui Mad Max, ceea ce m-a făcut să fiu nerăbdător. Apoi am văzut numele din distribuţie, Hugh Jackman şi Elijah Wood... De când am terminat înregistrările şi am părăsit studioul, au mai trecut trei ani până la premieră, perioadă în care au făcut animaţia. Uitasem de film, şi m-a sunat agenta, care era nou-angajată, şi m-a întrebat "‘Ai jucat în Mumble - Cel mai tare dansator?". Nu ştiam despre ce vorbeşte. "E filmul cu pinguinul." "Nu cred...", zic eu. "Aici scrie că ai jucat", continuă ea. După ce mi-a spus despre ce e vorba, mi-am amintit. Uitasem complet, nu-l asociam cu mine, fusese doar un contract, nu m-am implicat prea tare... Cred că visam cu ochii deschişi. 

Deci a fost o surpriză? Da! E un film minunat în care să joci. Nepoţii mei l-au adorat.

Atent la reacţia fanilor

Ai declarat că petreci mult timp pe chat. Te interesează ce scriu fanii despre tine? Da, le sunt recunoscător fanilor care m-au sprijinit pentru că asta a contat în a deveni membru al distribuţiei din CSI New York. Fanilor le-a plăcut personajul şi l-au susţinut.

Deci contează ce cred ceilalţi despre tine ? Aş zice că apreciez susţinerea. Unele zile sunt mai rele ca altele, aşa că, atunci când auzi de bine, te simţi bine, ai poftă să continui. M-am simţit foarte flatat când Peter Lenkov mi-a zis să intru pe site-ul CSI şi să citesc ce cred fanii despre mine. Nici nu ştiam că oamenii vorbesc despre mine.

Şi ai citit? Da, o grămadă, şi-am fost uimit. Lenkov mi-a zis că mă plac şi, din când în când, îi mai spun şi eu că le sunt recunoscător fanilor. Nu se poate să te iubească toată lumea, dar e plăcut să auzi lucruri de bine...

Ce-ţi mai place în afară de cântatul la tobe? Hobby-uri? Îmi place camping-ul, ador apa, să navighez... Îmi place să mă uit la box...

Faci box? Nu mă refer la boxul profesionist… Respect sportul.

Cum te relaxezi? Îmi place să fiu în formă. Îmi place să pictez… Îmi place tot ce e distractiv. Am fost mereu un tip relaxat şi, indiferent de cum mi-a fost ziua, dacă cineva are o idee apropo de ce să facem, eu sunt gata să accept.

Eşti pentru prima dată în Europa de Est, la Budapesta? Am fost în Bulgaria.

Şi în Budapesta? Sunt aici pentru prima dată.

Şi-ţi place? Categoric, mă distrez grozav.

La cinci ani, visa să devină actor

Ai respins, vreodată, vreun rol? Da, foarte multe. Ce fel de roluri? Doar cele care nu-mi spuneau nimic. Acum mai ales, cred că, atunci când eram mai tânăr, am jucat în filme de tristă amintire...  Dar trebuie să gândeşti ca un artist, ai facturi de plătit, trebuie să accepţi anumite roluri ca să supravieţuieşti, şi nu e nimic rău în asta. Apoi ajungi la un anumit nivel în care valoarea ţi-e recunoscută, în care trebuie să crezi în propria-ţi valoare şi din care să poţi să spui şi "nu". Ceea ce e foarte greu, căci ai agenţi şi manageri şi mulţi alţi oameni care te zoresc să accepţi roluri. Degeaba te prefaci că nu e şi ăsta un element al actoriei... E o provocare zilnică.

Ai mulţi fani în Irlanda? Sunt irlandez, aşa că… Verii mei, prietenii... Aşa cred. În Irlanda mi-am dat seama că vreau să mă fac actor şi, apropo de planurile pe care le menţionam mai devreme, aş vrea să joc într-o piesă de teatru în Irlanda. Când aveam 5 ani, am fost la teatru şi oamenii râdeau foarte tare. Am întrebat-o pe mama ce făcea cel de pe scenă şi ea mi-a zis că el era cel care-i făcea să râdă, căci el era actorul. N-am uitat niciodată sentimentul acela. Mama are o înregistrare cu mine în care spun că vreau să devin actor.

Îţi poţi imagina un serial CSI: LA? Cred că-s suficiente CSI-uri. Cei care au fost la New York ştiu că-i un loc excelent pentru un astfel de serial, un loc plin de energie, artă, oameni… Când eşti pe stradă, nu ştii unde-ţi vei încheia ziua. Oraşul te poartă într-o călătorie. E un loc excelent pentru serial, dă profunzime poveştilor, oferă personaje interesante, excentrice, Wall Street-ul... E unul dintre oraşele mele favorite.

Ai vrea să joci pe Broadway? Visul copilăriei mele e să fiu protagonist pe Broadway. Sper că se va întâmpla....

Crezi că poţi avea succes în Europa cu un serial ca CSI New York? Da. E o piatră de hotar pentru că franciza e uriaşă şi-ţi conferă faimă. Mi-a permis să câştig faimă pe plan internaţional aşa cum niciun alt rol nu mi-a permis şi mi-a adus fani din toată lumea. Sunt foarte recunoscător. Şi îmi iubesc meseria, iubesc actoria. Îmi place să-i fac pe oameni să râdă. Îmi place personajul meu pentru că, deşi serialul poate fi foarte întunecat şi deprimant, personajul meu, aşadar, are 3-4 scene în care încearcă să-l facă să râdă pe Gary Sinise şi e foarte greu să-l faci să râdă pe Mac Taylor, dar eu îmi dau toată silinţa. Şi-mi place când fac un montaj cu mine, căci dau muzica la volum mare, şi-s filmat cu 3-4 camere şi eu mă distrez.

De ce ai decis să devii actor?   Aveam 5 ani, eram la Dublin... E singurul lucru pe care mi l-am dorit, vreodată, să-l fac, şi cu cât am aflat mai multe despre industria de divertisment, cu atât mai mult mi-a crescut pasiunea. Pe vremuri, când ne întreba cineva ce vrem să ne facem şi trebuia să scriem răspunsul pe o bucată de hârtie, cei mai mulţi spuneau avocat, finanţist, pompier... Îmi amintesc că am întrebat un profesor cum se scrie "actor". N-am vrut niciodată să fiu altceva decât actor. De ce? Nu pot să explic.

Pus pe farse

Ai zis că CSI-ul ţi-a schimbat viaţa. Ţi-a schimbat şi felul în care gândeşti? De obicei, dacă ai parte de noi experienţe, orizontul tău se lărgeşte. Mi-a oferit mai multe oportunităţi şi am fost educat bine, astfel încât să fac numai ceva în care cred cu adevărat. Mi-a lărgit orizonturile, e o experienţă de viaţă grozavă.

Ce planuri ai? Compania noastră produce câteva lucruri, în pauza dintre sezoane aş vrea să joc într-o piesă şi-s câteva filme care sună bine...  Sper c-o să joc în CSI şi pe viitor, şi-o să joc ceva la New York sau Londra şi undeva în America.

Cât durează filmările? Cât timp munceşti de obicei? De la faza de embrion a poveştii şi până la produsul final, ai ceva... Deci scenariştii vin cu povestea şi vreme de 2-3 săptămâni îi dau formă. Apoi urmează 8 zile de filmare şi încă o săptămână de post-producţie. Deci cam o lună, o lună şi ceva…

Dar cât timp filmezi? Adică, ai timp să pleci la Londra să joci într-o piesă sau să faci alte lucruri? În pauzele dintre sezoane. De obicei, filmez 3-5 pe săptămână vreme de 8-9 luni, depinde de programare şi de cât spaţiu primeşte personajul meu, Adam...

Faci glume, farse? În timpul filmării... Da, nenumărate. Fac multe farse, pun chestii în maşina lui Carmine... Gary Sinise îşi lasă mereu cheile în jeep aşa că, atunci când merge la machiaj, eu îi ascund maşina şi când iese afară… Toată lumea râde şi-şi face farse. Aşa se păstrează relaxarea...

Care-i trupa ta favorită? Ray Lamontagne.