Cunoscutul autor al cărţii "Dragostea durează trei ani" a povestit pentru EVZ de ce se apucă de făcut filme, ce a mai învăţat despre dragoste şi a comparat Statele Unite cu eroul din "American Psycho".
Şi-a dorit ca interviul să fie ţinut la marginea piscinei hotelului în care stătea, loc plin de tinere frumoase. "Doar mă îmbăt. E singurul meu viciu.", a mărturisit el, dar nu s-a atins de alcool. În schimb, a ronţăit câteva alune şi a povestit despre cărţile lui, despre sursele de inspiraţie şi despre dragoste. La sfârşitul interviului, când în difuzoare s-a auzit o piesă de-a lui Amy Winehouse, Beigbeder şi-a exprimat tristeţea faţă de moartea acesteia, mai ales că fusese la un concert de-al ei la Paris. EVZ: De ce le place autorilor să facă autopsia dragostei, să o deschidă şi să vadă ce se găseşte înăuntru? Frédéric Beigbeder: E singurul subiect interesant. Să înţelegem de ce ne îndrăgostim de cineva, de ce nu îl mai iubim, de ce dragostea e cel mai frumos lucru din lume, de ce devine plictisitor şi se termină. Este treaba noastră să vorbim despre asta. În romanele tale, ai făcut cronica vieţii tale. Dacă ai scrie ceva despre prezent, ce ai scrie? Când aveam 20 de ani scriam despre frustrările mele. Acum nu mai pot face asta. Am bani, am succes şi trebuie să găsesc o nouă "mânie". Pentru că îmbătrânesc, sunt poate prea academic, clasic, am prea mult respect. Trebuie să fiu din nou scandalos, să rămân tânăr cumva. Am fost mânios când oamenii mă ignorau, dar acum trebuie să găsesc o nouă sursă a mâniei. Poate de aceea m-am apucat de cinema. Ai regizat un film bazat pe "Dragostea durează trei ani"... "99 francs" ("13,99 lei" - n.r.) a devenit film şi producătorii mă băteau la cap să regizez. Anul ăsta am făcut-o până la urmă. Cred că încercam să găsesc un nou scop periculos. Dragoste mai lungă de 3 ani Un nou domeniu în care să fii respins? Exact. Filmul apare în ianuarie. Nimeni nu l-a respins încă. Nu-mi doresc să fie urât de oameni, dar este un proiect riscant şi mă simt tânăr din nou. "Dragostea durează trei ani" e compusă mai mult din gânduri. Cum transpui asta în film? Aseară (sâmbătă - n.r.) m-am dus să văd piesa lui Chris Simion şi e interesantă. Ea a inclus şi partea eseistică - ca un moment stand-up comedy - şi câteva secvenţe, divorţul, întâlnirea cu Alice, se joacă normal. Aşa am făcut şi eu. Poate va fi un dezastru sau o capodoperă. Cum te-ai pregătit pentru asta? Să regizezi nu e ceva tehnic. Ai o poveste de spus şi te foloseşti de talentul altora. E ca vampirul român: regizorul trebuie să "sugă sângele" de la cel care face imaginea, costumele, machiajul. Cititorii au impresia că te cunosc datorită elementelor autobiografice. Cât te cunosc, de fapt? În cărţile mele mă fac mai inteligent, mai spiritual, mai nebun decât în realitate. Problema e că cititorii sunt dezamăgiţi de mine când mă cunosc, pentru că nu sunt atât de original. Ai făcut lucruri nebuneşti doar pentru a scrie despre ele? Desigur. Da, am luat ecstasy doar din motive literare (râde)! Ai mai învăţat ceva nou despre dragoste în ultima vreme? În primul rând, de când am un copil, ştiu că dragostea poate dura mai mult de trei ani, pentru că acum fiica mea are 11 ani şi încă o iubesc. Există excepţii de la regulă. În al doilea rând, nu contează cât durează. Important e să ştii că eşti norocos când eşti îndrăgostit. "Windows of the World" e o schimbare de subiect pentru tine. E despre pierdere autentică, moarte, 11 septembrie... Eram numit cinic de toată lumea şi m-am gândit să arăt un alt aspect al meu. Mai profund, mai uman.Cred că pentru mulţi oameni din toată lumea, această tragedie e ca o metaforă pentru "capitalişti egoişti", atacaţi. Era momentul să opresc glumele despre tragedie. E ca şi cum Patrick Bateman, eroul din "American Psycho", pe care îl iubesc, ar fi pe podea, sângerând. Te întrebi dacă să-l ajuţi sau să-l baţi. Pentru mine cartea asta a însemnat să-l ajut pe Patrick Bateman să se ridice. Cred că uciderile din Norvegia ar fi un subiect bun pentru un romancier. Să înţelegi ce se întâmplă în mintea unui om ca Andre Brevik. E nebun sau e doar pierdut? Aceste tragedii sunt consecinţe ale civilizaţiei noastre. E parţial vina noastră dacă se întâmplă lucruri ca acestea, pentru că am făcut greşeli. Nu ştiu care sunt ele, dar eu mă simt mereu vinovat, pentru orice, pentru că sunt catolic. (râde) "Uciderile din Norvegia ar fi un subiect bun. Să înţelegi ce se întâmplă în mintea unui om ca Andre Brevik" FRÉDÉRIC BEIGBEDER, scriitor BESTSELLER Prea timid să vorbească cu Salinger Frédéric Beigbeder e un autor francez de mare succes în România. Printre titlurile sale se numără "13,99 lei", "Dragostea durează trei ani", "Egoistul romantic" sau "Nuvele sub ecstasy". Volumul "Dragostea durează trei ani" a fost adaptat în România într-o piesă de teatru de către Chris Simion. Unul dintre idolii lui Beigbeder este J.D. Salinger, autorul romanului "De veghe în lanul de secară", despre care a co-regizat un documentar, "L'Atrape Salinger". "Când filmam, m-am dus la el acasă şi am vrut să vorbesc cu el, înainte să moară. Nu am fost destul de curajos ca să sun. E ca o căutare după Sfântul Graal. Am stat în faţa uşii. Şi acolo se termina filmul. Am fost prea timid. Puţinii care l-au salutat au primit un «fuck off» de la el. Nu voiam să-mi spună şi mie «fuck off»", a povestit Beigbeder.
Recomandările noastre
