Marina are “postul” chiar lângă cazinoul unui hotel, din centrul Bucureştilor. Îmbrăcată şi fardată strident, vorbeşte o engleză suficientă pentru nevoile ei şi are toate simţurile la pândă: e aproape miezul nopţii, dar asta nu o împiedică să îi localizeze rapid, în pofida întunericului, pe străini. Se poate deduce că anii de “meserie” au obişnuit-o să îi diferenţieze rapid de românii care, în majoritatea cazurilor, se arată zgârciţi şi mai puţini siguri în mişcări, chiar şi atunci când se deplasează în căutarea unor plăceri.

Pentru un “masaj cu finalizare”, Marina cere 100 de euro, eventual şi un pahar de şampanie. Tarife de Occident, ar spune cei care au vizitat lupanarele din Belgia sau Germania. Câţiva paşi mai încolo, stau la o parolă câţiva taximetrişti: se ştie, piloţii de pe taxiuri sunt mereu implicaţi- direct sau indirect, în reţelele care aduc fete, sau chiar copii, la marile hoteluri din Capitală, iar într-o dubiţă albastră a Jandarmeriei stau nemişcaţi vreo 2-3 gradaţi. Sunt doar vreo 10-15 metri între jandarmi şi fată, dar se pare că părţile se acceptă reciproc. Ghicim după ce intrăm în vorbă cu fata că, aproape imperceptibil, toţi cei aflaţi în jurul nostru şi-au mutat atenţia asupra noastră: mai sunt vreo doi indivizi care vorbesc la telefoanele mobile, taximetriştii, badigarzii de la cazinou, poate chiar jandarmii, şoferii din coloana de maşini staţionată în faţa hotelului care, aparent, staţionează fără niciun motiv pe-acolo.  “N-oi fi şi tu de la Poliţie? Prea te interesează de ăştiai” “Dacă te găseşte poliţia cu o fată pe stradă, ce să păţeşti?”, se miră Marina. “ Depinde unde vrei tu să o faci? Vrei s-o facem în pe stradă sau la cameră? Pe stradă ai probleme cu poliţia dacă faci sex în public. Şi aici, unii poliţişti sunt băieţi buni, înţelegi, iar unii nu sunt. Eu pe stradă n-o fac, că mi-e frică. Dacă mergi la apartament, nu-i nicio problemă. Uite, îmi dai 100 de euro pentru un “masaj”, dacă eşti hotărât, vin cu tine. Tu unde stai? Prea te interesează de ăştia, de poliţişti, n-oi fi şi tu de la Poliţie?”. La un moment dat, se opreşte lângă noi un turist înalt şi spelb, proapsăt ieşit din hotel. Vorbeşteîn engleză la telefon, iar Marina devine atentă: “Merg şi eu unde-I “caşcavalul” mai gros”, ne explică Marina în timp ce-şi reorientează atenţia. “Tărâmul făgăduinţei” dintre Gara de Nord şi Calea Griviţei Trecem mai departe şi intrăm pe Calea Griviţei, întunecoasă şi ameninţătoare. Aici, de ani de zile, îşi fac veacul câteva clanuri de romi care trăiesc din exploatarea prostituatelor. Locul este ideal, situat între Gara de Nord şi centrul oraşului, adică între două zone unde vor rătăci mereu fete fugite de-acasă şi eşuate pe “tărâmul făgăduinţei” numit Bucureşti, acolo unde vor deveni pradă pentru proxeneţi. În apropiere de Baia Publică ne întâmpină o brunetă îmbrăcată mai mult decât sumar, cu sânii, şoldurile şi coapsele evidenţiate provocator de scurtimea rochiţei. Stă la palavre cu un tip răsturnat într-o limuzină roşie, parcată pe trotuar. Fără îndoială, unul dintre numeroşii proxeneţi din zonă. “Hai cu mine, nu-ţi face nimic nicio poliţie, stai liniştit”, ne zice fata. “PăI, dacă eu stau în stradă, puteau să-mi facă mie ceva poliţiştii, nu? ”, îşi expune ea logica fără cusur. “Te dezbraci, facem sex, dragoste, ce vrei tu şi te-mbraci! Ce dacă eşti intelectual?” Strada este pustie, însă maşinile trec în număr mare, îndeosebi taximetre. Fata are arta negocierii, dobândită pe cine ştie ce plaiuri unde meseria sa chiar este apreciată. Zice că se numeşte Diana şi ne cere 50 lei pentru “servicii”, dar până la urmă ar lăsa la 40. Ştie să se facă şi dorită. “Dacă nu prea ştii ce să faci cu femeile, mă descurc eu, stai liniştită. Te dezbraci, facem sex, dragoste, ce vrei tu, te-mbraci şi gata! Ce dacă eşti intelectual?”.  Ne impinge pe o uşă antică, direct într-un antreu micuţ, mirosind a putred. De-acolo intrăm într-o cameră înaltă de vreo 4 metri, unde se află, ca unic décor, un pat micuţ şi o mochetă. Totul pare provizorat dar, cât ar părea de ciudat, aici este “biroul de lucru” al Dianei. E noapte de-a binelea, trecut demult de miezul nopţii. Peste drum, chiar în dreptul Asociaţiei Revoluţionarilor şi a Romilor din România- Garda Civilă încă vreo 3-4 mogâldeţe fac semne în direcţia nostră. Sunt tot profesioniste ale sexului şi ar mai lăsa din tariful pentru sex cu vreo 10 lei sub cel cerut de Diana. Economia de piaţă şi concurenţa lucrează în tandem şi aici. “Stai liniştit în ce priveşte Poliţia”, îmi zice una cu aer proteguitor. “Uneori ne duc la Secţia 5 şi ne ţin pe-acolo toată noaptea, ca să nu ne facem clienţi... Nu prea vor ei să le plătim şpagă în natură”. Ceva mai încolo, la doar 20 de metri de fete, două echipaje de poliţie şi o ambulanţă staţioneză sub clar de lună, fără să se înţeleagă prea bine care-i rostul lor acolo: nu s-a tăiat nicio familie din zonă, nu a tras nimeni cu puşca. Dintr-o baracă de metal, un paznic de noapte de pe un şantier din apropiere, ne lămureşte: “A căzut unul pe-aici, i-a venit rău şi uite a venit o armată de gabori, să constate ce şi cum”.