Continuăm publicarea, în exclusivitate, a unor fragmente din „Versetele satanice“, de Salman Rushdie.
Romanul editat de Polirom apare de joi în librării. Astăzi, despre călătoria care avea să-i schimbe destinul unuia dintre cei doi protagonişti ai cărţii, Saladin Chamcha. „Trecuseră deja cinci ani şi jumătate din momentul în care tânărul Salahuddin, bine prevenit şi cu ghirlandele la gât, se urcase întrun Douglas DC-8 şi o luase înspre vest. Înaintea lui, Anglia; alături de el, tatăl său, Changez Chamchawala; dedesubtul lui, acasă şi frumuseţe. La fel ca şi lui Nasreen, viitorului Saladin nu îi venea uşor să plângă.
În acel prim avion al lui a citit povestiri ştiinţifico-fantastice despre migraţii interplanetare: «Fundaţia» lui Asimov şi «Cronicile marţiene» ale lui Ray Bradbury. Şi-a imaginat că DC-8 era nava mamă, care îi purta pe cei Privilegiaţi, Aleşii lui Dumnezeu şi ai oamenilor, de-a lungul unor distanţe inimaginabile (...). S-a corectat: nu nava mamă, ci nava tată, pentru că, în fond, era acolo şi marele bărbat, Abbu, Tata.
La treisprezece ani, lăsând la o parte îndoielile şi suferinţele recente, Salahuddin a intrat din nou în faza de adorare copilărească a tatălui său, pentru că nu există nicio îndoială că îl venerase, a fost un tată grozav până ce ai început să ai propria ta minte şi apoi faptul că te-ai luat în gură cu el a fost considerat o trădare a iubirii lui, dar ce mai contează acum, îl acuz că a devenit fiinţa mea supremă, astfel încât ce s-a întâmplat a fost ca o pierdere a credinţei... (...)
Cinci ore şi jumătate diferenţă de fus orar. Dacă îţi întorci ceasul cu susul în jos în Bombay, vezi ora de la Londra. Tata avea să se gândească Chamcha peste ani şi ani, pradă amărăciunii sale. «Îl acuz că a inversat cursul Timpului».“
Recomandările noastre
