Economia mondială rezistă mai bine decât se prevedea la şocurile repetate şi FMI şi-a ridicat prognozele privind creşterea cu 0,2 puncte pe 2023, la 2,9%. Spectrul recesiunii se îndepărtează pentru mai multe ţări, în vreme ce redeschiderea Chinei permite să se spere la o creştere suplimentară.

Lumea nu a ieşit încă din criză, dar pare pe calea cea bună, potrivit Fondului Monetar Internaţional (FMI). Organizaţia de la Washington a arătat, luni, 30 ianuarie, că în 2023 creşterea mondială va fi de 2,9%. Teama de o recesiune în Germania, în Italia şi în altă parte în zona euro pare astfel să se îndepărteze.

Această prognoză este cu 0,2 puncte procentuale superioară precedentei, publicată în octombrie de Fondul Monetar Internaţional. "Perspectivele sunt mai puţin sumbre decât în previziunile noastre din octombrie", a precizat economistul şef al FMI, Pierre-Olivier Gourinchas, care subliniază că, dacă "anul viitor va rămâne dificil (...) va putea fi şi unul de cotitură", înaintea unei creşteri în 2024 care ar urma să atingă +3,1% faţă de 2023. "Anul viitor va rămâne dificil (dar) ar putea fi unul de cotitură", pe fronturile creşterii şi inflaţiei, a precizat economistul. Totuşi, în 2023 şi 2024, "creşterea mondială va fi slabă faţă de normele istorice", a insistat economistul şef al FMI, potrivit latribune.fr.

Germania, Statele Unite şi China se descurcă mai bine decât ne aşteptam

În detaliu, StateleUnite arată o bună rezilienţă, cu o creştere aşteptată de 1,4% în 2023, adică 0,4 puncte procentuale mai mult decât în estimarea din octombrie a FMI. Organizaţia internaţională a salutat şi perspectivele bune ale Germaniei şi Italiei care ar urma să scape de recesiune, spre deosebire de ce prevedea ea în octombrie. În final, creşterea în zona euro se aşteaptă să fie de 0,7%, adică cu 0,2 puncte mai mult decât la ultima estimare a FMI, în urma unei bune rezistenţe la criza energetică legată de conflictul din Ucraina.

Dar noutatea care a permis creşterea perspectivelor FMI vine din Est. E vorba de redeschiderea Chinei după renunţarea la politica zero Covid. În ciuda gestionării haotice care a dus la o creştere puternică a numărului cazurilor de Covid în ţară, această redeschidere ar trebui să permită creşterii chineze (+5,2% faţa de 4,4% prevăzut acum trei luni) să accelereze economia mondială.

Dacă majoritatea ţărilor se desurcă peste aşteptări, nu este şi cazul Regatului Unit, care ar urma să fie singura ţară din G20 care va cunoaşte o recesiune în acest an. Insula, cu o inflaţie de 10,5% în decembrie (faţă de 5,3% în Franţa) şi mişcări sociale care slăbesc economia ţării, ar urma să aibă o scădere a PIB de ordinul a 0,6%, adică 0,9 puncte procentuale mai puţin decât se prevedea în octombrie.

În ce priveşte inflaţia, principalul rău în 2022, aceasta scade deja şi ar urma să fie mai mică în 2023 decât în 2022 în majoritatea ţărilor, arată FMI în raportul său. Instituţia de la Washington o vede totuşi puţin mai ridicată în acest an decât prevedea anterior, de 6,6% faţă de 6,5% prognozate în octombrie. Dar ar uma să revină în 2024 la niveluri inferioare celui din 2021 (+4,3% faţa de +4,7%).

 Perspective pentru 2023 asupra cărora nu există consens

Dacă FMI revizuieşte în sus perspectivele sale pentru creşterea mondială în 2023, nu este cazul tuturor. Banca Mondială a mizat pe o creştere de 1,7% în acest an, într-o luare de cuvânt pe 11 ianuarie. E vorba de un scenariu mult mai puţin optimist decât cel din iunie, când estima creşterea din 2023 la 3%.

Aceste perspective au fost depreciate din cauza inflaţiei persistente, a creşterii dobânzilor şi a războiului din Ucraina. "Sunt foarte îngrijorat de riscul de persistenţă a încetinirii. Potrivit estimărilor noastre, creşterea mondială între 2020 şi 2024 va fi sub 2%. Este cea mai slabă creştere pe 5 ani din 1960", a declarat preşedintele Băncii Mondiale, David Malpass, într-o conferinţă de presă telefonică. Pentru 2024 instituţia prevede o relansare, dar modestă, de +2,7%. De notat că Banca Mondială şi-a anunţat poziţia înaintea anunţării renunţării la măsurile masive de izolare contra Covid-19 în China. Parametrii luaţi în calcul de cele două instituţii sunt de altfel foarte diferiţi.

Ameninţare pentru locurile de muncă

Dacă băncile centrale frânează din toate puterile pentru a opri inflaţia crescându-şi dobânzile din primăvara 2022 (+ 450 puncte de bază FED şi +250 puncte BCE), acest lucru nu va fi lipsit de consecinţe asupra locurilor de muncă.

"Atâta vreme cât oamenii au de lucru, chiar dacă preţurile sunt mari, ei consumă, ceea ce a ajutat economia în trimestrul al treilea, în special în Statele Unite şi în Europa, dar ştim că impactul restrângerii financiare va veni", în termeni de şomaj, a insistat şefa FMI într-o conferinţă de presă pe 13 ianuarie. Cu atât mai mult cu cât situaţia nu se ameliorează, din cauza unei "inflaţii care rămâne tenace" şi faţă de care "acţiunea băncilor centrale nu s-a încheiat încă", a amintit Kristalina Georgieva, subînţeleând în acelaşi timp că "fără îndoială, criza nu s-a încheiat".

Kristalina Georgieva a subliniat astfel necesitatea de a evita ca înăsprirea financiară să adauge tensiuni suplimentare în relaţiile sociale. "Nu suntem decât în 12 ianuarie şi avem deja Brazilia, Peru, Bolivia, Columbia, Regatul Unit, toate din motive diferite, dar cu tensiuni sociale foarte clare". Dacă condiţiile de pe piaţa muncii se deteriorează în aceste ţări, preşedinta Fondului Monetar Internaţional estimează că tensiunile sociale ar putea fi exacerbate.

În opinia ONU, austeritatea ne este răspunsul corect

În contratimp faţă de FMI, Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare afirmă în raportul său anual publicat la începutul lui octombrie că băncile centrale şi-au crescut prea repede dobânzile directoare, ceea ce ameninţă viaţa ţarilor sărace. "Să crezi că ele vor putea să facă să scadă preţurile bazându-se pe dobânzi mai ridicate fără să provoace recesiune este un pariu imprudent", a avertizat CNUCED.

Dacă agenţia ONU prevede totuşi o creştere de 2,2% în 2023, ea a estimat că o creştere cu un punct procentual a dobânzii directoare a FED ar reduce producţia economică a celorlalte ţări bogate cu 0,5% şi producţia economică a ţărilor sărace cu 0,8% în următorii trei ani. (Rador)