În paralel cu “migraţia muşchilor”, o altă categorie de români a ales că migreze: profesioniştii, absolvenţi de studii superioare şi cu o înaltă pregătire. Aflaţi în căutarea unor salarii pe măsura competenţelor şi a unui sistem în care să se simtă apreciaţi şi valorificaţi, aceşti români au pus în balanţă România cu alte oportunităţi, iar în final şi-au făcut bagajul, alegând ceea ce a fost mai bine pentru ei. Aşa cu intrat în rândul celor aproape trei milioane de români care locuiesc în acest moment în străinătate.
Spre deosebire de priorităţile generale ale muncitorilor români, care se duc în străinătate pentru a strânge o anumită sumă de bani după care să poate veni acasă, profesioniştii români migrează pentru o perioadă mai mare de timp şi iau în considerare stabilirea definitivă în alte ţări.

Specialiştii români, la export

“Migraţia creierelor“ are impact asupra economiei, la fel ca “migraţia muşchilor”, dar la nivele diferite.

Mare parte a specialiştilor români care alege să migreze face parte din sistemul medical. Contextul economic din acest moment, în detrimentul angajaţilor la stat, oferă un impuls şi mai mare celor care au terminat o facultate de profil de a pleca în străinătate.

Despre exodul medicilor români s-a vorbit şi înainte de reducerea salariilor cu 25%, dar, în special, după acest moment. Valoarea şcolii româneşti de medicină este apreciată peste hotare, iar ofertele generoase venite din alte ţări, cu salarii chiar şi de cinci ori mai mare decât cele de la noi, conving destul de uşor. În Marea Britanie, spre exemplu, o asistentă poate câştiga până la 2.000 de lire, iar un medic are un salariu dublu.

În acelaşi timp, este şi tentaţia unui sistem în care se investeşte, care dispune de tehonologie, unde inovaţiile sunt încurajate prin finanţări, fie de la stat, fie prin sponsorizări private, iar cercetarea este încurajată şi realizată la un nivel înalt.

Despre acest fenomen relata şi publicaţia britanică Sunday Express, la începutul lunii august. Jurnaliştii britanici au estimat că, din 2007, aproape 9.000 de asistenţi medicali şi medici din România au cerut permise pentru a lucra în străinătate. Destinaţiile favorite au fost Germania şi Marea Britanie.

Adela Pop, o asistentă de 33 de ani, citată de ziarul britanic, afirma: "vreau să lucrez în UK deoarece nu am nicio speranţă aici. Salariul pe care îl câştig nu îmi acoperă nici chiria. Am doi prieteni care lucrează în Londra. Mi-au spus că o asistentă poate câştiga până la 26.000 de lire pe an. Dacă economisesc jumătate din această sumă, aş plăti o parte dintr-un apartament aici. Uneori, mă gândesc să rămân în Marea Britanie definitiv".

În acest context, sunt puţine argumente care ar ţine în ţară în tânăr medic român.

Situaţia privind plecările tot mai dese ale cadrelor medicale este confirmată şi de Colegiul Medicilor Bucureşti (CMB). Conform CMB, numărul solicitărilor de aviz pentru a lucra în străinătate a crescut de la 443, din 2009, până la 630, în 2010. “Din nefericire, în ultimul an au solicitat certificate care să le permită lucrul în străinătate persoane peste 35 de ani, medici cu multă experienţă şi chiar peste 60 de ani (…) Până acum, în mod absurb, vinovat pentru starea sistemului de sănătate a fost făcut corpul medical. Şi acum este evident pentru toată lumea că responsabilii pentru starea deplorabilă în care se află sistemele medicale trebuie căutaţi în altă parte”, a declarat preşedintele CMB Ioan Lascăr, la începutul lunii august.

Statul formează şi apoi abandonează

Partea negativă legată de acest fenomen este că porneşte din ţările aflate în curs de dezvoltare, ori cele cu un pas sau mai mulţi în urma Occidentului şi care au mare nevoie de aportul acestei clase.

Se mai pune în balanţă şi investiţia pe care sistemul de învăţământ o face în aceşti tineri, în pregătirea lor, tocmai ca, după terminarea şcolii, valorea acestora să se reflecte pozitiv în societatea românească.

Singura alternativă prin care statul român se asigură că beneficiază de experienţa acestor tineri cu înaltă pregătire academică este cea a Programului Bursa Specială Guvernul României.

Prin acest program se aleg practic cei mai buni studenţi români din rândul celor care aplică. Ei sunt trimişi la studii în străinătate, iar statul român le acoperă cheltuielile şcolare. Pentru fiecare dintre aceşti studenţi guvernul suportă o factură de 20.000-30.000 de euro pentru o perioadă de până la trei ani de studiu.

În schimb, după terminarea programului, aceşti tineri sunt obligaţi, conform contractului, să revină în ţară, pentru a fi integraţi în administraţia publică, în posturi care, teoretic, să le permită să pună în aplicare experienţa acumulată în străinătate.

Cei care au accesat această bursă sunt obligaţi, conform contractului, să lucreze pentru stat pe o perioadă între 3-5 ani. Altfel, dacă nu respectă această clauză, trebuie să returneze întreaga sumă.

Programul, lansat în anul 2005, este aplicat însă cu mari lacune, iar tinerii specialişti care revin în ţară se lovesc nu doar de birocraţie, dar şi de un sistem dezinteresat.

Într-un articol publicat de revista Capital în primăvară se preciza că din cei aproape 150 de tineri care au plecat prin acest program, din 2005 şi până în prezent, niciunul nu a fost angajat în instituţiile publice. Iar alţi 40 sunt plecaţi în acest moment cu bursa guvernamentală şi nu ştiu ce îi va aştepta la întoarcere. Programul a cheltuit de la buget, în ultimii cinci ani, peste şase milioane de euro.

Un program cu potenţial, aplicat cu dezinteres

Codrin Arsene, student la Ştiinţe Politice şi Studii Internaţionale, la University of Chicago, este unul dintre aceşti bursieri.

Acesta declara anul trecut pentru evz.ro, cu ocazia unui interviu despre experienţa lui ca student în străinătate, că “modalitatea execrabilă în care programul Bursa Guvernul României este executat mă împiedică din a face schimbări. Problema se reduce la nişte termeni destul de simpli: eu, ca şi alţi 150 de bursieri am semnat un contract prin care ne angajăm să devenim agenţi ai schimbării. Ministerul de externe a emis o declaraţie prin care beneficiarii acestui program nu vor fi încorporaţi în personalul MAE. În condiţiile în care doar într-un astfel de minister aş putea să fiu un agent al schimbării, şi luând în considerare că administraţia publică românească nu a reuşit să încorporeze niciun bursier până în acest moment, sunt foarte sceptic că voi avea şansa să ofer ministerului de externe expertiza pe care am dobândit-o la University of Chicago sau ân Africa de Est”, mai preciza Codrin Arsene.

"Vom avea o ţară de Botezaţi şi de-alde Bianca a lui Bote"

În rândul tinerilor specialişti români care migrează sunt şi cercetătorii. Sistemele de învăţământ din statele occidentale sunt mult mai avansate în domeniul cercetării, iar fondurile permit nu doar competitivitate, dar, mai ales, rezultate.

Printre cercetătorii români care au plecat în străinătate la scurt timp de la absolvirea facultăţii este şi Cătălina Curceanu. Fost şef de promoţie la facultatea de Fizică, cu specializare in Fizica Particulelor şi Nucleară, şi cu un doctorat în fizică obţinut Summa cum Laude, în cadrul Institutului de Fizică de la Măgurele, Cătălina este acum coordonator de programe experimentale la Institutul Italian de Fizică Nucleară.

EVZ: Ce crezi că ar motiva un tânăr cercetător să rămână în România şi cum ar putea fi convinşi cei din străinătate să revină acasă?
Cătălina Curceanu: La ora actuală, cu situaţia dramatică a României, sinceră să fiu cred că acest lucru este foarte greu – mai ales în acest ultim an. Ar trebui schimbat întregul sistem politic. Problema nu este doar a cercetătorilor – problema porneşte de la şcoală şi învăţământ. Atâta timp cât o ţară nu reuşeşte să valorizeze şi să recunoască demnitatea profesorilor, prin tăierile de salarii şi continua vexare a profesorilor, a vorbi de cercetare este un lux. Nu vor mai exista in viitor cercetători dacă se continuă asa….deci nu va mai exista problema tinerilor cercetători…

Legat de ce ar putea motiva un tânăr cercetător să se întoarcă – ar trebui schimbat aproape întregul sistem din România – şi asta este tare greu… Totuşi, mai sunt şi visători sau persoane care nu vor să plece din România – ar trebui încurajate – începând cu a le da un salariu adecvat. E greu de făcut cercetare în România cu 300 Euro pe lună, când în străinănate ţi se oferă mult mai mult…. Ar trebui instaurat un sistem real de promovare a valorilor, cu referenţi serioşi din străinătate. Pe urmă, sunt necesare investiţii. Cercetarea nu este un lux – ci o necesitate!

Cercetarea este viitor – şi acest lucru în România nu este înţeles. Ar trebui educaţi, în primul rând, politicienii, dar nu numai aceştia – şi cercetătorii români din străinătate au datoria să contribuie la aceasta, pe cât posibil.

Cum consideri că se reflectă asupra cercetării româneşti migrarea tinerilor talentaţi în alte ţări?
Pe de o parte, migrarea cercetătorilor ar fi un fenomen perfect normal dacă România ar reuşi, la rândul ei, să atragă tineri cercetători din alte ţări. Fenomenul este normal în cercetare. Cercetarea se face mult mai bine cu schimburi internaţionale. Fenomenul devine negativ atunci când migrarea cercetătorilor nu este compensată de o sosire a cercetătorilor străini in România.

Concluzia mea este că migrarea masivă a cercetătorilor români în alte ţări se reflectă  în mod negativ asupra cercetării în România – cu consecinţa unei pierderi, a unei adevărate hemoragii, de posibilităţi în viitor (brevete incluse). Nu este doar o pierdere de resurse în cercetare, ci şi de un capital uman inestimabil (care însă face ca imaginea României în străinătate să fie mai bună decât ar fi fără acest fenomen, cum este uşor de imaginat gândindu-ne la cine sunt ceilalţi care emigrează – cel puţin în Italia).

Consideri că fenomenul “migraţiei creierelor” este puternic dezvoltat în România?
Da, cred că este un fenomen important. Nu ar fi atât de grav, cum am mai spus, dacă creierele ce au plecat din ţară ar fi înlocuite cu creiere din alte ţări care vor să vină şi să facă activitate de cercetare în Romania – dar nu este cazul… Şi toată afacerea asta costă – pregătirea unui cercetător costă foarte mult! Vom avea o ţară de Botezaţi şi de-alde Bianca a lui Bote – nu cred că este sistemul ideal….pentru că viitorul se construieşte cu idealuri care stau în interiorul nostru, nu doar în exterior. Iar cercetarea este un astfel de ideal.

Noua Zeelandă, locul 1 în topul ţărilor cu problem în "migraţia creierelor"

România nu este însă cea mai afectată ţară din lume la capitolul exodului specialiştilor. Conform unui raport publicat de Banca Mondială la începutul acestei luni, Noua Zeelandă suferă cel mai mult de pe urma migraţiei în rândul acestei categorii de persoane.

Autorităţile din această ţară pierd, cu fiecare specialist care pleacă, aproape 10.000 de dolari (cheltuieli şcolare şi de asigurare socială).

Noua Zeelandă se pricepe cel mai rău în a-şi convinge specialiştii să nu emigreze. Banca Mondială apreciază că Noua Zeelandă a pierdut deja un sfert din rândul specialiştilor, precizau şijurnaliştii de la Telegraph.co.uk.