Există viaţă fără supermarket

Există viaţă fără supermarket

Locuitorii unui sat din Marea Britanie trăiesc doar din ce le oferă „Ferma Viitorului“.

Îşi cultivă singuri cartofi, usturoi, ceapă, legume verzi şi cresc puii şi porcii pe un teren închiriat de patru hectare. Cel mai apropiat supermarket se află la aproape zece kilometri depărtare. Oamenii din Martin, un sat din sud-estul Angliei, s-au hotărât să trăiască asemenea personajelor din sitcomul britanic din anii ’70 „Good Life“, muncind împreună pământul şi împărţind bunurile, în dorinţa de a deveni cât mai puţin dependenţi de supermarketuri, relatează „Daily Mail“.

Dacă, în 2003, un singur sătean, Nick Snelgar, un horticultor acum în vârstă de 58 de ani, era convins că oamenii îşi pot uni forţele pentru a-şi produce singuri cele necesare traiului de zi cu zi, astăzi, peste 100 de familii din Martin s-au lecuit de febra cumpă răturilor la supermarketuri şi participă la muncile câmpului.

Dintre cele 164 de familii care trăiesc în Martin, 101 au devenit membre ale „Fermei Viitorului“ contra unei cotizaţii anuale de două lire. Comunitatea vinde săptămânal 45 de sortimente de vegetale şi 100 de pui. Toţi la piaţa-primărie În fiecare sâmbătă, recolta este întinsă pe holurile primăriei din sat, unde oamenii vin şi cumpără ce au nevoie. Preţurile sunt stabilite în funcţie de costurile producţiei, la care se mai adaugă un procent de 20%. „Anul trecut, comunitatea a avut un profit de 27.000 de lire, bani pe care i-a reinvestit în producţia locală“, a spus Snelgar.

Ne puteți urmări și pe Google News

„La început cultivam numai vegetale. Apoi am descoperit că aproape toate bunurile de care aveam nevoie le puteam găsi aici, în sat. Puţin câte puţin, am învăţat să creştem pui, apoi şi porci. Mai colaborăm şi cu alţi producători, cum ar fi un cioban sau un apicultor, ale căror bunuri le vindem în sat“, spune Snelgar. Oamenii din Martin mai calcă pragurile supermarketurilor doar pentru a-şi cumpăra hârtie igienică, deodorante sau fructe exotice.

„Este minunat să-i vezi pe oameni cum merg sâmbăta dimineaţa spre primărie, discutând liniştiţi între ei. S-a creat un sentiment puternic de apartenenţă“, spune Snelgar.