Mii de locuitori ai statului european, radiaţi din evidenţa populaţiei după independenţă, au în sfârşit şansa de a-şi reglementa statutul.

Guvernul de la Ljubljana a corectat o mai veche dispoziţie, catalogată drept „cea mai gravă încălcare a drepturilor omului din Slovenia independentă”. Mii de oameni radiaţi din evidenţa populaţiei în 1992 şi-ar putea reglementa, în sfârşit, statutul, mulţumită unei decizii aprobate pe 8 martie de Camera inferioară a parlamentului.   Timp de 18 ani, ei au fost trataţi ca străini, „duşmani ai ţării”, hărţuiţi şi lipsiţi de drepturi elementare. Povestea excluşilor a început în 1991, în Slovenia independentă. „Ei erau cetăţeni iugoslavi sau ai altor republici iugoslave, dar trăiau în Slovenia de mulţi ani, ca rezidenţi permanenţi”, spune, pentru EVZ, Neža Kogovšek, cercetătoare la „Institutul Păcii”, un ONG din Ljubljana. Kogovšek povesteşte că, după declararea independenţei, aceştia au avut şase luni pentru a aplica pentru cetăţenia noii republici slovene.

În jur de 171.000 de persoane aflate în această situaţie au primit cetăţenia. Alte 25.000 nu au primit-o din varii motive - nu au solicitat-o, au făcut solicitarea prea târziu sau solicitarea a fost respinsă. Acest grup de persoane a fost ulterior (26 februarie 1992) şters din registrul rezidenţilor permanenţi ai Sloveniei.

Oamenii fără drepturi

„Măsura, aplicată de Ministerul de Interne, s-a bazat pe nişte circulare”, spune cercetătoarea. „Faptul că a fost ilegală şi neconstituţională e dovedit de deciziile Curţii Constituţionale (CC) din 1999 şi 2003”, adaugă ea. Deciziile au fost criticate de autorităţi şi aplicate parţial.

Viaţa excluşilor s-a schimbat dramatic. „Au fost chemaţi de autorităţile locale sub pretextul reglementării situaţiei, iar documentele le-au fost distruse. Au fost hărţuiţi de poliţie, reţinuţi, puşi să plătească amenzi pentru şedere ilegală în ţară şi chiar deportaţi”, spune Kogovšek.   Mulţi şi-au pierdut slujbele. „Ei nu aveau acces la servicii medicale, beneficii de şomaj sau asistenţă socială. Nu mai puteau vota şi, cu excepţia copiilor sub 15 ani, nu se puteau înscrie la şcoală. „Tot ce le rămăsese erau munca la negru şi sărăcia”, povesteşte cercetătoarea. Sub presiunea UE „În 1999, după prima decizie a CC, parlamentul a adoptat o lege ce le-a permis persoanelor rămase ilegal în Slovenia să îşi reglementeze statutul. În 2002, ca urmare a presiunilor exercitate de UE înaintea aderării, alte amendamente la legea cetăţeniei au fost adoptate, pentru simplificarea cererii de dobândire a cetăţeniei”, spune Kogovšek.

„Numărul exact al cetăţenilor radiaţi a fost de 25.671, potrivit Ministerului de Interne. Aproape un sfert dintre ei erau tineri şi copii sub 18 ani. În jur de 12.000 au reuşit să-şi reglementeze situaţia ulterior, dar 13.000 au rămas în continuare fără niciun statut în Slovenia. Nu se ştie cu exactitate câţi sunt acum în ţară, dar numărul lor este estimat la câteva zeci”, relatează cercetătoarea.   Decizia parlamentului din 8 martie asigură implementarea deciziilor CC pentru toate persoanele radiate în 1992. 25.671 de persoane care locuiau în Slovenia, în 1992, au fost şterse din registrul rezidenţilor permanenţi  şi lipsite de drepturile cetăţeneşti

STEREOTIPURI

Străinii, consideraţi duşmanii ţării

Clasa politică a fost cea care a tărăgănat aplicarea deciziilor Curţii Constituţionale şi toate partidele poartă responsabilitatea acestei abordări naţionaliste a situaţiei oamenilor din alte republici ale fostei Iugoslavii, spune Neža Kogovšek. „Lipsa de măsuri a fost susţinută de o serie de stereotipuri, ce îi prezentau pe cetăţenii radiaţi ca pe nişte agresori, membri ai armatei iugoslave ce blochează independenţa Sloveniei, trădători, ţapi ispăşitori pentru toate lucrurile rele care ni s-au întâmplat «nouă», slovenilor, în fosta Iugoslavie”, adaugă cercetătoarea.   Unele partide, cele de centru-stânga, şi-au schimbat acum retorica şi susţin rezolvarea problemei. Alte partide, de dreapta, spun că decizia Curţii este falsă şi se opun reglementării statutului celor radiaţi. Meritul amendamentului adoptat pe 8 martie în parlament aparţine ministrului de interne, Katarina Kresal, şi secretarului de stat Goran Klemencic (membri ai guvernului de centru-stânga), mai spune Kogovšek.