Razvan Exarhu: "Cine nu se ingrijeste de lucrurile mici va cadea incetul cu incetul in cele mari."
Asta e o vorba de ascet, Avva Dorotei. Mi-a rasarit in minte ieri, cand am trecut pe langa Obor si am revazut in multimea inghesuita la semafor un chip despre care am scris acum doi ani.
Nu stiu ce-or fi zicand inteleptii, dar mie pietele mi se par locuri perfecte pentru meditatie, ca de altfel toate spatiile publice cu o oferta sufocanta de diversitate umana. Dar pietele incorecte politic si sanitar, cum era Oborul, au ceva special.
Totul este mult mai direct, mai intens si necenzurat: culorile, mirosurile, strigatele, fumul gratarelor, vocile amestecate, marfa de neimaginat uneori, forfota de K1, parada modei sacoselor si banuiala asta continua ca s-ar putea sa fie adevarat ca putin inseamna mai mult, less is more.
Un fel de inghetata de exces cu topping de lipsa. Cred ca primul sentiment pe care-l incerc mereu cand ajung in piata din Giurgiu, de exemplu, e ca viata e mereu in cu totul alta parte decat credeam cu cinci minute inainte. Chiar si preocuparile cele mai imediate sau grosolane - mici si bere - daca sunt practicate cu sinceritate si devotament imbraca forma perfectiunii.
Iar mutrele voioase ale negustorilor si betivanilor te fac sa incepi sa-ti numeri motivele sau posesiunile care te fac la fel de exuberant. E aceeasi curiozitate de a sti, de a intelege cat si ce iti trebuie pentru a incerca acea bucurie de grad zero, care se declanseaza cand musti dintr-un mar, cand te intinzi, cand simplul fapt ca esti viu devine o sarbatoare.
Chipul pe care l-am revazut era al unei tiganci fara varsta, pe care am urmarit-o in timp ce-si aranja marfa pe o ladita, undeva, prin praful din Obor. Era inrudita cu toate figurile interesante pe care le poti vedea pe Discovery, in filme de calatorii prin locuri exotice sau prin arhivele de etnografie.
Avea privirea aceea care strapunge obiectivul aparatului sau al camerei si ti se infige direct intre ochi, pentru toata viata. Avea o tigara in coltul gurii, pe care a tinut-o asa pana cand s-a stins si capata un aer caraghios cand inchidea un ochi, ferind fumul. Gesturile ei lente si masurate imi spuneau ca mancase ceva bun si foarte sigur bause suficient cat sa inteleaga ca nu are niciun motiv sa se grabeasca.
Si in tot acest timp zambea ca si cum ar fi cantat ceva pentru ea, pe jumatate in gand, pe jumatate inganat. Aranja tacticos ladita aia prapadita, netezea hartia, intindea bine de colturi si se tot foia pe langa o traista mica. Asteptam sa scoata marfa, pentru ca tot ritualul parea facut sa intampine ceva grozav de important.
Nu reuseam totusi sa-mi imaginez ce ar fi putut sa vanda, mai ales ca bocceluta era mult prea mica pentru scenarii somptuoase. A mai fumat o tigara, odihnindu-se. Scena avea o gratie si un mister care ma umpleau de bucurie. Era ca si cum ai fi suprapus un film derulat cu incetinitorul peste un fundal in care lumea se misca pe repede inainte.
Sau ca si cum ai fi vazut intre alergatorii la suta de metri garduri unul care ar fi sarit fotograma cu fotograma. Era evident ca femeia era complet desprinsa de felul in care o priveam eu, ca nu si-ar fi imaginat niciodata ca linistea ei poate fi ceva memorabil si important pentru o fiinta intalnita intamplator. Daca minimalismul ar fi avut nevoie de o imagine pentru publicul din Obor, atunci rezolvarea ar fi fost extrem de simpla. Dar ceea ce se vedea cu un ochi majoritar era o fiinta de neinteles, poate chiar neinteresanta si foarte usor de catalogat.
oricat as fi incercat, nu reuseam sa ghicesc ce urma sa intinda pe taraba ei improvizata si ce ar fi putut sa-i ofere acea stare de desprindere pe care nu am vazut-o la niciunul dintre trecatorii fara chip. Imi era clar, pe masura ce se pregatea sa stinga tigara de odihna, ca voi asista la o lectie totala de zen. Si-a aprins o noua tigara si s-a apucat sa insire marfa, cu gesturile unui sculptor in bob de orez. Isi lasa din cand in cand capul pe spate, cand vantul ii arunca fumul spre ochiul inchis preventiv, si zambea ca si cum ar fi stiut ca nimeni nu poate formula nicio concluzie nascuta din ce si cat. Vindea ace de siguranta.
Recomandările noastre
