Razvan Exarhu: "Esti pe net, deci existi. Asa ar spune astazi orice cartezian, inclusiv Descartes."

 Astfel a reusit un tip oarecare, eroul unui filmulet de casa, sa fie urmarit ironizand istoria dansului de 42 de milioane de ori. Puse cap la cap, minutele in care el a fost vazut dansand caraghios insumeaza 9500 de ani.

Adica, putin mai mult decat istoria recenta a omenirii. Celor bolnavi de seriozitate, acest record de audienta pe internet (pe youtube, pentru cunoscatori) li va parea o frivolitate, poate chiar o obraznicie.

Dar mi se pare fascinant sa comparam timpul si eforturile care ar fi fost necesare, intr-o lume lipsita de acest mijloc miraculos de comunicare, pentru ca un anonim simpatic (sau complet idiot, monstruos etc.) sa reuseasca sa devina interesant de 42 de milioane de ori pentru oameni raspanditi pe tot pamantul.

In primul rand, ar fi trebuit sa aiba acces la el, ar fi trebuit sa afle de el si sa-l poata vedea, parcurgand distante, consumand enorme resurse de timp si tot asa.

Asta ar insemna, grosso modo, miliarde de kilometri parcursi, miliarde de scrisori, miliarde de afise, miliarde de minute petrecute in trenuri, pe vapoare, in aer, tone de deseuri rezultate in urma calatoriilor si marilor aglomerari de spectatori sositi de pretutindeni, oriunde, pentru a asista la o gluma de 5 minute si pentru a pleca apoi de unde au venit, peste mari si tari.

Chiar daca par niste rasuciri logice, astfel de exercitii comparative te pot ajuta sa intelegi in ce masura lumea in care traim este mai aproape de un miraculos pe care-l cautam cu totii in povesti cu Superman si legende cu Samantha.

Puteti sa va imaginati cam de cate milioane de ori mai cunoscut ar fi fost astazi Alexandru Macedon daca ar fi avut un blog sau un site? Sau Socrate, care imi place sa presupun ca s-ar fi bucurat la fel de tare de dialogurile on-line, ca si de cele din agora?!

Sunt convins si ma bucur ca traiesc o a doua revolutie, ca lumea isi leapada pielea si ca ne permite acum sa o vedem infinit mai bine in frumusetea sa diavoleasca.

Mi se pare fascinant sa fii la un click distanta de oameni destepti, buni sau macar rai si talentati de oriunde, sa poti sa-ti afirmi puterea, viziunea, impertinenta, revolta, curajul si sa fii tot timpul motivat de puterea pe care o capata vocea ta atunci cand este la fel de bine sa faca bine sau rau, sa rateze sau sa obtina aplauzele publicului virtual.

Si, lucrul cel mai bun cu putinta, cel mai greu de obtinut pana acum, pentru ca era masurat in eforturi materiale uriase, este ca toti cei care au ceva de spus sunt cumva pusi fata in fata cu ei insisi.

Atunci cand esti liber sa creezi, cand ai toate mijloacele de a vorbi despre tine, fara a trebui sa faci frumos nicaieri, atunci cand depinzi numai de tine si de viziunea ta, atunci cand vocea ta poate fi la fel de puternica precum adevarul in care crezi si despre care vorbesti, nimic nu mai poate scuza un discurs al dezamagirii si rutinei.

E aproape o vrajitorie sa intalnesti oameni pe care ii cunosti foarte bine numai din ceea ce scriu zi de zi, intr-un fel de jurnal public. E un soc foarte mare pentru toti frustratii care vorbesc prostii pe forumurile ziarelor sa descopere ca parerea unui individ pe care nu-l cunosc e mai credibila si importanta pentru ei decat toate ziarele din tara lor.

Privita in distanta, lumea e alcatuita din oameni care actioneaza si oameni care comenteaza si fac previziuni asupra ideilor celorlalti, atragandu-le atentia ca e posibil sa greseasca. Ieri a avut loc intr-o locanta din Bucuresti inceputul unei revolutii subtile. Se numeste RoBlogfest si este un concurs al bloggerilor, al celor care scriu si fac tot felul de alte kestii care vorbesc despre ei si lumea careia ii apartin, totul pe internet.

Ei sunt cei care vor schimba fundamental o parte esentiala a participarii noastre, si o vor schimba in bine, din moment ce fac totul posibil. Stiu ca in lumea de aici e o utopie sa crezi in puterea individualitatii, in sansa de a-ti duce gandul pana la capat sau in convingerea ca traiesti intr-o lume frumoasa, chiar daca o descoperi partial pe net.

Si pentru ca, de acum inainte, totul este posibil si permis, le urez inca de pe acum celor care au pierdut legatura cu baza, hai sa va culcati, ca poate domnii vrea sa plece. De cate ori ati vrea sa-l vedeti pe Zorba dansand?

www.exarhu.ro