Sursa foto: Wikipedia
Din cuprinsul articolului
La 25 martie 1957, statele fondatoare ale Uniunii Europene: Regatul Belgiei (prin Paul-Henri Spaak şi J. Ch. Snoy et d'Oppuers), Republica Federală Germania ( prin Konrad Adenauer şi Walter Hallstein), Republica Franceză ( prin Christian Pineau şi Maurice Faure), Republica Italiană ( prin Antonio Segni şi Gaetano Martino), Marele Ducat al Luxemburg-ului (prin Joseph Bech şi Lambert Schaus), Regatul Țărilor de Jos-Olanda (prin Joseph Luns şi J. Linthorst Homan), au semnat în Cetatea Eternă, Roma, capitala Republicii Italiene și fosta capitală a Imperiului Roman, a Statului Papal, ”Tratatul de Instituire a Comunității Economice Europene”.
Alături de acest tratat, la 25 martie 1957, a fost semnat și actul care punea bazele Comunității Europene a Energiei Atomice. Astfel, istoria consemna acum 69 de ani semnarea ”Tratatelor de la Roma”, acte fundamentale în construcția europeană. „Tratatele de la Roma” au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.
Roma, 25 martie 1957
Practic, Tratatul de la Roma și-a propus trecerea la un nivel superior față de ceea ce se semnase la Paris în 1951 și se convenise la Messina în 1955. Cele șase state desființau tarifele vamale în schimburile dintre ele, decideau aplicarea unui tarif vamal unic în relațiile economice cu terții. În plus, ”cei șase” considerau că trebuia pusă baza unei inițiative privind o politică de dezvoltare comună a agriculturii a rețelei și mijloacelor de transport.
Alături de acest tratat, la 25 martie 1957, a fost semnat și actul care punea bazele Comunității Europene a Energiei Atomice. Astfel, istoria consemna acum 60 de ani semnarea ”Tratatelor de la Roma”, acte fundamentale în construcția europeană.
Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951, intrat în vigoare la 25 iulie 1952, deschisese calea cooperării economice europene în domeniul rezervelor de cărbune și al producției de oțel, însă era nevoie să fie înfăptuiți pași mult mai importanți.
Astfel, în anul 1955, cele șase state fondatoare s-au întâlnit în Italia, la Messina, pentru a negocia scăderea tarifelor vamale în cadrul schimburilor comerciale dintre statele semnatare.
Prevederi esențiale
Tratatul de la Roma trebuia să pună bazele pieței comune. El trebuia să fundamenteze principiul celor patru libertăți în viitoarea Uniune Europeană: libera circulație a persoanleor, capitalului, mărfurilor și a serviciilor, să crească rolul instituțiilor cu rol comun nou înființate (Înalta Autoritate, Adunarea Parlamentară, Consiliul de Miniștri, Curtea Europeană de Justiție). Curtea Europeană de Justiție trebuia să asigure fundamentul juridic al cooperărilor ulterioare, deoarece ținta asumată era crearea cadrului prin care fiecate stat membru să cedeze o parte a atributelor de suvernaitate către instituțiile cu rol comun. Tratatul considera că orice discriminare națională trebuia pe viitor interzisă. Așadar dreptul comunitar european urma să devină superior dreptului național al fiecărui stat membru.
Era evident că Marea Britanie care nu semnase Tratatul de la Paris din 1951 nu dorea să cedeze o parte a atributelor de suveranitate în fața noii construcții comuniare care evolua cu pași relativ repezi. ”Perfidul Albion”, cum definise cândva Napoleon Anglia, dorea să își păstreze puterea maritimă și chiar a încercat să contracareze construcția europeană înființând în 1959 EFTA, o rivală a Pieței Comune Europene.
Semnificații
La Roma, s-a făcut primul pas către nașterea adevăratelor instituții comune europene: Adunarea Parlamentară și Curtea Europeană de Justiție au devenit oficial ”instituții comune”. Mai mult decât atât, acum 69 de ani, în 1957, se menționa explicit, pentru prima oară ideea că și alte state europene vor putea să se alăture edificiului comunitar, fondatorii ”invitându-le” în acest sens.
În tratat se menționau necesitatea de a se elimina obstacolele, de a fi asigurată prosperitatea popoarelor, dezvoltarea unitară, eliminarea decalajelor, existența concurenței loiale, transfomarea Europei într-o construcție capabilă să fie ea însăși element de solidaritate și promovare a prosperității în relațiile cu statele lumii, în spiritul Cartei Organizației Națiunilor Unite. Se preciza practic și lupta împotriva barierelor care ”divizează Europa”, asta în contextul în care începuse ”Războiul Rece” și exista ”Cortina de Fier”.
Europa s-a bazat pe încredere Tratatul a avut pagini goale în forma în care a fost semnat
Pare greu de crezut acum, la 69 de ani de la semnarea acestui tratat important, că atunci, forma semnată a avut mai multe pagini goale. Problema a fost din cauza unor erori de tipărire a exemplarelor oficiale, erori care s-au descoperit când deja se convenise semnarea. Pentru a nu se întârzia sau amâna întâlnirea de la Roma, moment care ar fi fost speculat de propaganda sovietică, s-a decis ca semnarea să aibă loc pe un exemplar oficial care nu avea toate paginile completate.
Acum, când bugetele multianuale, creditele, politica externă sau Acordul Mercosur au suscitat atâtea discuții, atâtea provocări și negocieri „la virgulă”, momentul 25 martie 1957 înseamnă faptul că Europa unită de astăzi s-a construit pe o încredere nelimitată și chiar pe o unitate în diversitate! Astăzi, idealurile de atunci par atât de îndepărtate și atmosfera constructivă pare că s-a pierdut în birourile de la Bruxelles sau Strasbourg.
Recomandările noastre
EVZ Special
Marea campioană care a redefinit atletismul
