Cum literele erau culese invers, maeștrii tipografi erau experți în a citi „în oglindă”, cu o viteză uimitoare. Adeseori, ei operau o ultimă corectură direct pe placă, „cioplind” o virgulă lipsă sau o „căciuliță” la î sau ă. Plăcile erau montate apoi pe rotativă, „vopsite” cu tuș, iar scrisul și imaginile erau reproduse pe hârtie.