Mircea Marian: „Cam bleagă stânga pufoasă a lui Năstase, cu ajutorul căreia Iliescu loveşte din nou“.
Vile sau apartamente imense în zona Primăverii, case de vacanţă în Austria, maşini de lux, arme de vânătoare fabulos de scumpe, averi declarate de milioane de euro: cam acesta era profilul audienţei în faţa căreia Ion Iliescu a făcut apel, vineri, la renaşterea valorilor stângii.
Mă întreb cât de greu i-a fost lui Iliescu să aleagă între un lider al PSD care se plimbă cu un automobil fabricat în Germania şi altul care preferă o maşină fabricată de imperialiştii americani.
Nu cred că, în adâncul sufletului său, fostul nomenklaturist PCR îşi închipuie că bogătaşi - ştiu că termenul pare desprins din presa anilor ’50, dar mi se pare relevant - precum Năstase, Mitrea sau Vanghelie mai au vreo îngrijorare pentru soarta celor mulţi şi amărâţi. Şi, într-un fel, bănuiesc că, oricât ar fi de nostalgic Ion Iliescu, nu este atât de naiv încât să-şi închipuie că mai poate cuceri electoratul sărac şi frustrat din România vorbind despre egalitarism şi protecţie socială, dar afişându-se, în campanie, alături de îmbogăţiţii tranziţiei, clienţi de zi cu zi ai DNA.
Fenomenul nu este unic, aici, în România. Termenul de „stânga de caviar“ a fost brevetat de un jurnalist francez. Ipocrizia socialiştilor de salon a fost descrisă şi prin sintagme precum „Chardonnay socialist“, „gauchiste vin rouge“ sau „radical-chic“. Ion Iliescu, fără îndoială, nu face parte din niciuna dintre aceste categorii şi îşi dă seama cu cel fel de oameni s-a întovărăşit. Dar credinţa în idealuri are limitele ei, iar bătrânul comunist este, în primul rând, obsedat de putere. În prezent, el se luptă pentru a prelua conducerea PSD şi, ulterior, pentru revenirea la guvernare a partidului său de suflet. Năstase este doar un instrument pentru înlăturarea lui Geoană - cel care, în aprilie 2005, i-a suflat lui Ion Iliescu preşedinţia PSD.
Nu ştiu câte zile mai are actuala conducere a social-democraţilor, dar bătălia internă pe care au provocat-o Iliescu şi Năstase ar putea duce la groapă propria lor formaţiune politică. Cel mai vulnerabil personaj din conducerea PSD şi, în acelaşi timp, candidatul ideal la preşedinţia României (din perspectiva lui Băsescu, bineînţeles!), este Adrian Năstase. Numeroase studii sociologice arată că populaţia îl percepe pe fostul premier ca fiind cel mai corupt politician din România, la mare distanţă de restul suspecţilor obişnuiţi. În următoarele luni, DNA va face tot posibilul să confirme această impresie. În plus, oricât de scurtă ar fi memoria colectivă, ar fi greu să se uite imaginile şocante ale averii strânse de fostul premier, pe care acesta a făcut greşeala să o expună, sub presiunea percheziţiei Parchetului.
Cam bleagă, deci, stânga de caviar cu care Ion Iliescu vrea să lovească din nou. În anii ’90, fostul nomenklaturist se putea baza pe pumnul de fier al minerilor şi al metalurgiştilor de la IMGB. Pălmiţa pufoasă, cu perniţe, a lui Adrian Năstase îl poate plesni pe Geoană, dar nu va avea niciodată forţa electorală a înfierbântatelor ţesătoare de la APACA.
Recomandările noastre
