După o zi complicată, în care tensiunea a atins cote foarte înalte, liderii PDL au tranşat prin vot problema remanierii guvernamentale.

Premierul Emil Boc a primit un vot de încredere din partea partidului. Miniştrii care vor părăsi Palatul Victoria sunt: Adriean Videanu (Economie), Radu Berceanu (Transporturi), Sebastian Vlădescu (Finanţe), Gabriel Sandu (Comunicaţii), Mihai Şeitan (Muncă) şi Mihail Dumitru (Agricultură).

Sub aspectul imaginii publice , nu cred că PDL are prea multe de câştigat de pe urma schimbărilor din guvern. Doar înlocuirea lui Emil Boc din funcţia de premier ar fi putut reprezenta o veritabilă lovitură de imagine pentru democrat-liberali, care ar fi putut să tempereze declinul partidului în sondaje.

Păstrarea premierului, cu binecunoscutele ezitări în actul guvernamental şi lipsa de autoritate în executiv, nu este deloc o garanţie pentru electorat că situaţia economică va fi gestionată eficient. Chiar dacă au fost înlocuiţi miniştri din zona economică, succesorii lor nu sunt deloc o garanţie că ieşirea din recesiune este ca şi rezolvată.

Păstrarea lui Emil Boc în fruntea guvernului înseamnă rămânerea partidului la guvernare. Dacă premierul ar fi fost înlocuit, PDL risca, la votul de învestitură a noului guvern în parlament, să fie trimis în opoziţie de către PSD şi PNL. De altfel, actualul guvern poate fi înlocuit în orice moment. Parlamentari democrat-liberali care să trădeze în schimbul unor locuri eligibile la viitoarele alegeri nu sunt greu de găsit. În consecinţă, întrebarea este: cât timp va mai supravieţui PDL la putere.

După ziua de ieri, când reformiştii au forţat înlăturarea lui Boc şi, astfel, trimiterea partidului în opoziţie, cred că moţiunea de cenzură pe care PSD şi PNL o vor depune are mai multe şanse de reuşită. Cred că Traian Băsescu nu va ezita să folosească UNPR pentru a forţa demiterea guvernului la moţiune. Plecarea PDL de la putere ar putea însemna salvarea partidului de la dispariţie.

Rămânerea la guvernare peste iarnă poate fi fatală din punct de vedere electoral. Calculele aripii Băsescu din PDL sunt corecte. Oricum opoziţia pare inevitabilă. Dacă guvernul nu va pica în această toamnă, acest lucru se va întâmpla cu siguranţă la primăvară, când tensiunea socială va creşte atât de mult încât PSD şi PNL vor fi constrânse să preia guvernarea.

Rămânerea lui Emil Boc în fruntea guvernului va periclita serios şansele lui Traian Băsescu de a-şi păstra mandatul de preşedinte. Dacă situaţia economică nu se va îmbunătăţi( şi sunt şanse puţine să se întâmple acest lucru având în vedere că SUA intră în a doua etapă a recesiunii, semn că actuala criză nu este în "V" ci în "W"), preşedintele va fi direct interesat să-l debarce pe Boc pentru a evita o eventuală suspendare şi, ulterior, demitere prin referendum.

Dacă va pune umărul la înlăturarea actualului premier, Băsescu va putea dezamorsa, măcar parţial, acuzaţiile PSD şi PNL că a contribuit decisiv la prăbuşirea economică sprijinindu-l pe Boc. Dacă PDL va fi cotat la primăvară sub pragul de 10% (ipoteză foarte plauzibilă), PDL-iştii vor înţelege că, dacă nu-l vor sacrifica pe actualul premier, ar putea pierde şi funcţia de preşedinte al ţării.

Cred că premierul Emil Boc a înţeles că a devenit sacrificabil şi a ales să joace alături de tripleta Blaga-Videanu-Berceanu. De aceea a avut o întâlnire extrem de tensionată cu Traian Băsescu, în cadrul căreia a refuzat, în primă fază, să-i remanieze pe Berceanu şi Videanu.

De aceea l-a inclus printre remaniabili pe Sebastian Vlădescu, ministru al finanţelor, care se bucura de sprijinul şefului statului. Rămânerea în funcţie a lui Emil Boc nu înseamnă decât prelungirea agoniei la capătul căreia nu-l aşteaptă decât un singur lucru: compromiterea publică totală.