Când Barack Obama a ajuns preşedintele Statelor Unite ale Americii, Vladimir Putin, rivalul său din politica mondială, a marcat momentul cu o maliţiozitate usturătoare: "Marile deziluzii se nasc din marile iluzii".
Fostul KGB-ist, care a abandonat procesul de democratizare a Rusiei de dragul Testamentului lui Petru cel Mare, ştia că noul lider de la Casa Albă avea să se confrunte cu un duşman mai aprig decât teroriştii arabi şi mult mai imprevizibil: criza economică mondială. Emoţia din jurul alegerii primului preşedinte american de culoare l-a ajutat să câştige şi l-ar putea alunga de la Casa Albă. Din păcate pentru Obama, vorbele lui Vladimir Putin se confirmă cu vârf şi îndesat. Potrivit unui sondaj de opinie, la începutul lunii iunie, doar 47% dintre americani erau de acord cu politicile lui Barack Obama, şi doar 40% sprijineau modul în care gestionează situaţia economică. În februarie 2009, cota sa de încredere era de 74%. Cu siguranţă, popularitatea sa va mai scădea în perioada următoare. Zilele acestea, Barack Obama este tocat mărunt de republicani, decişi să amâne până în ultima clipă majorarea limitei până la care statul american se poate împrumuta pentru a evita incapacitatea de plată. Adversarii săi vor să-l compromită electoral în ochii americanilor, să inoculeze în opinia publică ideea că Barack Obama a dus economia americană în pragul colapsului. Scăderea lui drastică în popularitate s-a produs în condiţiile în care Obama a evitat discursurile populiste în campania electorală, pentru a nu alimenta marile iluzii la care se referea Putin.
Păstrând proporţiile, Victor Ponta, viitorul premier al României, dacă USL va câştiga alegerile în 2012, s-ar putea să se afle în aceeaşi situaţie în care se află preşedintele SUA. Situaţia sa s-ar putea agrava pentru că a ales cartea populismului, după ce a ajuns preşedinte al PSD. Şi-a arogat, împreună cu pitorescul Radu Mazăre, rolul de revoluţionar de inspiraţie marxistă, a ieşit în stradă alături de sindicalişti şi pensionari pentru a salva statul social, a făcut piruete demagogice prin studiourile de televiziune, în care a petrecut mai multe seri decât în propria sufragerie. Calculul lui Victor Ponta a fost corect în aparenţă. A crezut că va culege laurii revenirii economice, după o perioadă în care Emil Boc a fost silit să implementeze reforme nepopulare şi să se compromită politic. A fost sigur că va profita de pe urma guvernării PDL, aşa cum a profitat Adrian Năstase- rămas în memoria recentă drept cel mai bun premier al României- de pe urma haosului ţărănist şi intervenţiilor chirurgicale în economie ale lui Mugur Isărescu. Marea greşeală a lui Ponta a fost că nu a luat în calcul elementul surpriză: prelungirea perioadei în care România se află în recesiune. Un politician mai puţin imatur decât liderul PSD s-ar fi gândit serios la această posibilitate.
De câteva zile, Victor Ponta se află într-un amplu proces de temperare a propriului discurs public, lucru remarcat de Sebastian Lăzăroiu. Mai nou, liderul PSD neagă că ar fi promis revenirea salariilor şi pensiilor la nivelul din 2008 şi vrea formarea unui sfat al înţelepţilor anticriză, format din reprezentanţi ai Puterii, Opoziţiei şi Băncii Naţionale. A început să invoce tema "grelei moşteniri", declarând că va prelua ţara la pământ din punct de vedere economic. Dacă USL va câştiga alegerile, premierul Ponta va trebui să gestioneze un context economic nu foarte diferit de cel prezent. Poate chiar mai dificil. Va trebui să respecte deficitul bugetar de 3% de care Bruxelles-ul va ţine cu dinţii, să plătească primele rate din acordul încheiat de România cu FMI şi să găsească bani pentru investiţii, în condiţiile în care gradul de accesare a fondurilor europene nu va creşte peste noapte. Spre deosebire de Emil Boc, Victor Ponta are un electorat care nu vibrează la politici de austeritate în numele reformării sistemului şi păstrării echilibrului economic. Pe liderul PSD îl votează cei care vor să trăiască într-un stat asistenţial perpetuu. Dacă se va duce în 2012 în faţa acestora şi le va spune că nu are de unde să le dea, cariera lui politică va fi serios afectată, la doar 40 de ani. Scăderea sa în sondaje va angrena scăderea USL. În acest context, şansele ca social-liberalii să rămână împreună se vor diminua, iar candidatura la preşedinţie a lui Crin Antonescu va deveni o chestiune pur teoretică.
Recomandările noastre
