Atacul public lansat de preşedintele Traian Băsescu la adresa modalităţii de alegere a viitoarei conduceri a PDL este în strânsă legătură cu redesenarea hărţii de putere din partid.

Ca de fiecare dată când în PDL se reîmpart zonele de influenţă, Traian Băsescu are grijă să împiedice „garda veche” a partidului - formată din Vasile Blaga, Adriean Videanu sau Radu Berceanu - să îşi consolideze poziţiile de putere.

Mesajul „bolşevizării PDL” a fost lansat cu un scop precis, acela de a crea presiune de la baza partidului către vârful său, pentru a atenua ofensiva greilor PDL.

Interesant este că lupta pentru putere din interiorul PDL, dublată de permanenta competiţie din guvern pentru câştigarea de noi zone de influenţă, ar putea lucra în favoarea PDL, în planul imaginii publice.

Democrat- liberalii au în faţă doi ani şi jumătate extrem de complicaţi. Alegerile din 2012 nu sunt o simplă formalitate. Riscul ca PDL să se erodeze masiv este mare. Cu atât mai mult cu cât democrat-liberalii sunt singuri la putere. Doar ei pot deconta la urne deteriorarea nivelului de trai. Asta dacă nu cumva PNL sau PSD ar intra la guvernare, ipoteză puţin probabilă, dar posibilă în cazul liberalilor, după ultimele declaraţii ale lui Crin Antonescu.

Deşi PDL a avut grijă , la formarea actualului guvern, să lase ministerele cu potenţial mare de erodare pe mâna unor persoane din afara partidului sau a unor membri fără mize politice, PDL nu va putea scăpa imaculat.

Sebastian Vlădescu, de la Finanţe, şi Mihai Şeitan, de la Muncă, nu vor putea să ia pe umerii lor frustrarea socială generată de măsurile dure de reformă a aparatului adminstrativ. Ei vor putea fi schimbaţi din guvern, la un moment dat, şi transformaţi astfel într-o supapă, prin care să se mai elibereze o parte din presiunea socială.

Senzaţia mea este că Traian Băsescu a început să aplice strategia opoziţiei la propriul partid, cu scopul de a evita un eşec al PDL la alegerile parlamentare din 2012.

Declaraţia referitoare la „bolşevizarea PDL”, o sintagmă suficient de puternică pentru a fixa în opinia publică această temă, este similară cu eticheta „soluţie imorală” lipită de fruntea Partidului Conservator (fost Umanist).

După ce a făcut cu succes opoziţie la PSD - ca primar al Capitalei şi candidat la preşedinţie -, după ce a dus un război public împotriva PNL şi a premierului Călin Popescu- Tăriceanu, a venit vremea ca Traian Băsescu să facă opoziţie propriului partid. Nu în întregul său, pentru că ar fi o soluţie sinucigaşă, ci doar unei bucăţi din el.

Pare că Traian Băsescu s-a apucat să împartă PDL-ul în două: în PDL-Bun şi PDLRău. Membrii PDL- Rău vor fi în guvern, vor lupta cu criza economică şi vor suporta costurile electorale aferente guvernării. Ele sunt inevitabile, indiferent dacă România se va prăbuşi economic sau dacă se va menţine pe linia de plutire.

Membrii PDL- Bun vor sta pe margine, vor încerca, fără succes, să ia locul vechii gărzi din partid şi, din acest motiv, vor fi victimizaţi în ochii opiniei publice.

PDL-Bun va fi format din oameni cu o percepţie publică favorabilă (Cristian Preda, Sever Voinescu sau Monica Macovei). Ei vor fi o promisiune pentru alegătorii din 2012. PDL-Bun va fi o nouă tentativă de a face opoziţie în interiorul puterii, într-o formă adaptată actualei configuraţii politice. Care va fi sloganul acestui amplu proces? Va fi interesant să aflăm.

Traian Băsescu nu va mai putea spune nici „daţi-mi un consiliu general”, nici „îmi pare rău că l-am pus pe Tăriceanu premier”. Repetiţiile de până acum au avut succes. Când guvernul încerca să scoată bani din piatră seacă, prin politici precum „taxa pe fast-food”, cei care „testau piaţa” erau miniştrii. Dacă propunerea stârnea valuri de indignare, premierul-bun Emil Boc îi aducea imediat la ordine pe miniştrii-răi.

De această dată situaţia este mult mai riscantă, pentru că atacurile la adresa unor lideri ai PDL ar putea duce la decredibilizarea PDL în ansamblul său.