A făcut pleosc în apele stătute ale politicii din vara asta toropită de criză mondială şi lehamite românească. O râmă grasă, care îşi fâţâie ademenitor coada lungă. Stelian Tănase, pescar încercat, a venit pe baltă cu o momeală de nerefuzat. Ca să ia pulsul obletelui.
De amorul artei, mă fac că nu văd cârligul şi înghit nada. Aşadar... În mapele Cotrocenilor ar fi pregătit scenariul numirii lui Dinu Patriciu ca prim-ministru, scrie Stelian Tănase pe blogul său. Stelian Tănase este un apropiat al lui Patriciu. Şi bun prieten cu Dinescu, la rândul lui prieten cu Patriciu. Deci este credibil. Se presupune că ştie ce vorbeşte. Şi ce face. Blogerul enumeră scurt avantajele spectaculoasei mişcări politice: "PNL s-ar rupe, mulţi amatori de ghişefturi, sătui de opoziţie, sunt dornici de plăcintă şi ciolan pe varză. Vă fac pe loc o listă de pofticioşi ministeriabili fff liberali. Ei s-ar năpusti bucuroşi. PDL s-ar salva de la dezastru. USL ar fi un capitol trecut, PSD rămâne încă o tură în opozitie . Etc." Altfel zis, Băsescu s-ar alege cu stabilitatea politică pe care şi-o doreşte atât. Atrăgând în alianţa de guvernare o halcă liberală zdravănă, el ar mai tempera excesele de personalitate ale UNPR şi UDMR, care se simt prea importante.
Avantajele economice par încă şi mai tentante. "Nimeni nu se îndoieşte că Patriciu ar fi liberal", zice însuşi Traian Băsescu şi nu avem motive să nu-l credem. Vă amintiţi? Încă din 1990, împreună cu bunul său prieten Horia Rusu, Patriciu cerea în Parlament, în locul unei tranziţii lungi şi dureroase, tăierea cozii câinelui dintr-o lovitură. Nu i-a ascultat nimeni. Fiecare guvernare, după elan şi curaj, a tăiat câte un vârf de coadă, astfel că, după 21 de ani, câinele românesc a rămas cu ciotul încă lung, nereformat şi veşnic plin de sânge. Dintotdeauna, dar mai ales de când şi-a descoperit veleităţile gazetareşti, miliardarul a propovăduit statul minimal, retras cu totul din jocurile economice, concurenţă liberă şi şanse egale pentru toţi actorii privaţi.
Cam aceleaşi lucruri pentru care Traian Băsescu şi-a pus în cap o mare parte din populaţie şi din clasa politică. Inclusiv din propriul partid. Patriciu a stat mereu bine la teoria economică. Practica l-a omorât. A simţit mereu o irezistibilă atracţie pentru "struţo-cămila" socialisto-feudală a PSD, cu baroni cu tot, aşa cum a fost ea construită de Adrian Năstase. De fapt, libertarianul a beneficiat din plin de graţiile economice ale statului atotputernic.
Ne puteți urmări și pe Google News
Să admitem însă că Dinu Patriciu a ajuns la o avere suficient de mare încât să se gândească la posteritate şi în alţi termeni decât cei ai propriei bunăstări. Poate că îşi doreşte sincer să pună în practică reforma despre care atât de frumos scrie în "Adevărul". Să presupunem că pentru acest ideal nobil e gata să-şi dea mâna cu fostul său duşman. Mai rămân, însă, două mari piedici.
Una ar fi relaţiile cu FMI. Patriciu a fost mereu un inamic declarat al Fondului şi al modelului de reformă otova propus de acesta. S-a împotrivit fiscalităţii excesive şi limitării inflaţiei care descurajează consumul. Or, ţara noastră se află în mijlocul unei înţelegeri cu FMI. Orice derapaje de la scenariul convenit cu echipa lui Franks pot avea consecinţe imprevizibile. Mai ales pe fondul unei situaţii internaţionale inflamate. A doua este încă şi mai pragmatică, vorba lui Băsescu. Cine îi garantează şefului statului că nu va repeta cu Patriciu amara experienţă avută cu bunul prieten al acestuia, Tăriceanu? Nu cumva Băsescu îşi bagă singur capul în laţ, fără şanse de scăpare?
Stelian Tănase vorbeşte de negocieri în "subterane", "întâlniri tainice", "unele în străinătate". Dincolo de aspectul conspirativ, mai interesante sunt garanţiile care se cer şi condiţiile care se pun. Probabil că se negociază la sânge. Şi la dosare.
Recomandările noastre
