Florian Bichir: "Pe 12 decembrie 2004, România se balansa deasupra istoriei, precum un acrobat fără plasă."
Datele erau confuze. Soarta se măsura la gramaj. Unele sondaje îl dădeau la 20,40 pe Adrian Năstase drept virtual câştigător, cu 51% la 49%. La sediul PSD din Kiseleff era entuziasm mare, se primeau telefoane de felicitare. În cartea sa „Cabinet de prim-ministru“, Eugen Bejinariu îşi aminteş te că George Copos triumfa la 20,55 şi „clama că împlinirea PSD este şi împlinirea lui, că a contribuit la ea, că este mândru de a fi membru al alianţei pe care partidul său (atunci PUR, acum PC) a făcut-o cu PSD“. Şi la 20,55 lumea îl felicita pe Adrian Năstase. După anunţarea exit-pollurilor de la ora 21.00, sediul PSD s-a golit de gaşca de „admiratori“. Care, iuţi de picior, s-au prezentat în Modrogan, să fie văzuţi alături de învingător, de Traian Băsescu.
Bejinariu scrie negru pe alb ceea ce toată lumea ştia în târg: George Copos a fost artizanul trădării PUR. Sau al negocierii cu Alianţa D.A., depinde ce termen preferaţi. Sau al soluţiei imorale, cum i-a spus preşedintele Băsescu. George Copos l-a luat de mână pe şeful său, Dan Voiculescu, şi l-a dus la negocieri. Dan Voiculescu, mare om - mare caracter, le-a dat pesediştilor o explicaţie aiuritoare pentru gestul său: „Noi (PSD şi PUR) am avut o uniune electorală, nu una politică, şi, după câte ştiu eu, campania electorală s-a încheiat“. O fi politica o damă de consumaţie, dar să o prezinţi domnişoară cuminte, cu pension, e deja prea mult!
În urma manevrelor sale, pentru că altfel nu-mi pot explica, George Copos a ajuns să ocupe funcţia de viceprim-ministru! Tristă ţară în care un personaj precum George Copos - bun la afaceri, dar corijent la moralitate - ajunge al doilea om în executiv. Rapidiştii, şi nu doar ei, ştiu de ce!
George Copos şi-a făcut damblaua de a fi ministru, şi nu orice ministru. A trebuit însă să plece din cauza unor probleme cu instanţa. Apoi a fost urmat de Partidul Conservator, care a ieşit de la guvernare.
„Soluţia imorală“ a intrat în opoziţie. Cum nu aveau prea multe şanse, conservatorii s-au întors la PSD. Sau după cum spune o vorbă românească: au pupat unde au scuipat! Alianţa PSDΣPC. Bine, alianţă e mult spus, dar e strict problema PSD-ului pe cine şi-a băgat în casă, pentru că o altă vorbă celebră spune că cine a trădat o dată, mai trădează şi a doua. De data aceasta, acest risc şi l-a asumat Mircea Geoană. Care, în paranteză trebuie spus, l-a cam taxat pe Adrian Năstase pentru acelaşi lucru.
Scorurile indică faptul că la guvernare va veni o alianţă, niciun partid neputând trece de 50%. Vremurile sunt din nou tulburi, iar toată lumea negociază cu toată lumea. Nu m-aş mira ca Partidul Conservator să fie atras din nou într-o altă alianţă. Sau măcar câţiva membri ai acestui partid, care de dragul „stabilităţii“ - un cuvânt mare sub care se poate ascunde orice troc - să sprijine ce au înjurat. Rămâne de văzut cine îşi va asuma rolul lui George Copos, magnatul fără coloană vertebrală. Cine va fi următorul cal troian, licheaua de serviciu gata de orice „sacrificiu“ când e vorba de interesul lui.
Citiţi şi: PSD ia faţa PDL pe final de campanie CĂLIN HERA: Mobilizaţi de Băsescu şi de Geoană
Recomandările noastre
